Ascunde-mă de mine - Vol II

Capitolul 1

"— Te detest! Te detest, Blake! Vreau să pleci! Să dispari! Ești un monstru!"

♪  Here comes the sun, doo-doo-doo-doo
Here comes the sun, and I say
It's alright...

Deschid ochii cu greu încercând să depășesc migrena pe care mi-o provoacă alcoolul de noaptea trecută și alarma din dimineața asta.

Urăsc și ador melodia cu care mă trezesc in egală măsură. Pe de o parte este atât de veselă încât mă face să vreau să îmi vărs și ultimul dram de răbdare, iar pe de altă parte, este melodia preferată a lui Iris. Sau era. Pe când încă eram o familie, iar eu eram cel ce o trezea dimineața și o pregătea pentru școală.

Inima mi se zvârcolește violent în piept și simt cum mă strânge aceeași gheară furioasă pe care încerc să o amorțesc cu litri de whisky și gin în fiecare zi.

Soneria alarmei este întreruptă înainte de a apuca să o opresc, de tonul de apel. Se anunță o dimineață agitată.

— În douăzeci de minute va începe ședința cu investitorii din India. Să nu cumva să întârzii! mârâie pe un glas somnoros singurul meu prieten, Nicklas.

După tot ce am trăit în ultimii ani, nu pot să înțeleg cum de mi-a rămas alături. Dar nu mă plâng. Probabil dacă nu era el, nici eu nu mai eram. Viața mi s-a spulberat subit, iar eu încă rătăcesc în beznă. Cred că de fapt, am încetat să mai caut lumina de la capătul tunelului.

— Sunt pe drum! mint eu încercând să îmi dreg vocea răgușită.

Închid telefonul imediat și mă arunc de pe canapea direct în duș. Încerc să scot din mine aburii alcoolului ce par să persiste în ciuda eforturilor mele. Deschis ușa dulapului și privesc cu un zâmbet stins interiorul. Totul este negru.

Îmi înfig degetele într-o cămașa neagră si o pereche de pantaloni. Caut bezmetic prin casă cheile mașinii si portofelul, iar un râset stupid mi se împletește pe buze când le văd așezate frumos pe comoda de la intrare.

- Mulțumesc Olga, șoptesc în sinea mea.

Mă încalț în fugă și dau să ies pe ușă când un miros puternic de vanilie și ceapă mă oprește în loc.
În fața mea se afișează o silueta deloc atrăgătoare a altei greșeli colosale din viața mea. Candy. Sau care o fi numele ei real.

— Iubitule, te-am tot sunat, de ce nu îmi răspunzi? vocea ei pițigăiată îmi lovește timpanul și încerc să ignor cu toată puterea izul pe care îl emană.

Poate pentru că ți-am blocat toate numerele și încerc să scap de tine? Poate de asta?

— Am treabă, trebuie să plec! Nu am timp de astea acum! mă strecor pe lângă ea și încep să fac pași grăbiți pe coridor spre liftul clădirii.

— Iubitule așteaptă-mă! se aud tocurile din urma mea înjunghiind violent podeaua. Vreau să vorbim! Mi-e dor de tine! Eu..., dar nu apucă să își termine cuvintele că mă fac nevăzut în lift și închid ușile în urma mea.

Candy, cea mai mare și nenorocită greșeală pe care o puteam face în ultima perioadă. Credeam că o aventură de o noapte, îmi va potoli durerea din inimă. Va acoperi măcar puțin golul pe care l-a lăsat Edaline în viața mea. În inima mea. O aventură mă va ajuta să scap de visele cu ea.