Ascunde-mă de mine - Vol II

Capitolul 10

După ultimul mesaj pe care l-am trimis, telefonul mi-a sunat în mod repetat până am cedat și am răspuns.

Nu era un simplu apel, ci unu video. Lara era principalul personaj din conversație, entuziasmată la culme de planul ce l-am năzărit.
Nicklas era un fel de pion secundar, ce nu avea incontro decât să suporte complicitatea noastră.

Pana la urma au recunoscut că sunt implicați în toată zăpăceala creată aici. Li s-a părut o idee grozava să mă trimită în Londra pentru o perioada, știind că Edaline este aici, și dacă nu s-ar fi întâmplat să o întâlnesc, cu siguranța ei doi ar fi dus acest obiectiv la capăt prin alte metode.

De fapt una dintre metode este deja în aplicare. Proiectul la care vom lucra împreună. Am încercat să o descos pe Lara în legătura cu logodna lui Edaline, dar deși își dorește ca noi doi să ne reparam relația, nu a vrut să își trădeze prietena.

Sunt mulțumit totuși că mă prefera pe mine în locul lui Ryan. Este plăcut să o am de partea mea. Cine ar fi crezut că Lara mă va favoriza cândva în viața asta?

Este dimineața, iar eu sunt în drum spre birou. Așteptând la semafor zăresc pe geam o florărie. Zâmbesc în sinea mea și ii fac semn lui Steven să parcheze mașina în apropiere. Cred că știu metoda perfectă pentru a o întâmpina azi pe Edaline.

Cu șase ani în urmă...

Număr fiecare secundă până ce va trece noaptea asta. Îmi este extrem de greu să fiu departe de ea, mai ales că toată ființa mea tânjește sa o aibă din nou.

Prin fata mea apar fel și fel de persoane, dar nimic nu îmi stârnește interesul. Vreau doar să mă întorc acasă, în patul meu, lângă femeia ce mă așteaptă.

— Ești bine? mă distrage vocea prietenului meu Mike.

Dau din cap afirmativ, dar nu răspund. Sorb din paharul cu tărie și continui să privesc prin mulțime. Evenimentul din noaptea asta se va termina curând, iar eu nu pot fi mai încântat. Este prima dată când îmi doresc să plec cât mai repede de la club. Aici era oaza mea de liniște, dar acum simt doar că este o responsabilitate enervanta.

— Spune-mi mai multe despre ea! mă trezesc spunând.

— Despre Edaline? Ce ai vrea să mai știi? Ți-am spus aproape toată bibliografia ei, încă dinainte să o cunoști, rade zgomotos cu gura pana la urechi. Încă nu pot să cred că te-ai îndrăgostit de o persoana dinainte să o întâlnești. Încă încerc să mă decid dacă ești psihopat sau doar un mare romantic.

Îi arunc o privire urâta, dându-i un motiv sa râdă din nou.

— Ce o face fericită? întreb cu un glas scăzut.

— Bănuiesc că acum, tu, răspunde gânditor prietenul meu. În copilărie, o făceau fericita florile. În curtea din spate avea o grădina plină cu flori, dar lalelele erau preferatele ei. Și deși avea flori din toate culorile, în camera ei era întodeauna un buchet de lalele albe. Presupun că alea sunt florile ei preferate, apoi face o pauza gânditor.

Lalele albe. Bifat.
Dar unde Dumnezeu găsesc lalele în plină vară?

— Îi plac dulciurile cu ciocolată. Macaron de fapt. Încă de când am fost intr-o vacanța în Franța, cu școala, a declarat că va fi incontestabil îndrăgostită pe veci de prăjiturile alea. Mie personal niciodată nu mi-au plăcut, face o grimasă de dezgust.