Capitolul 11

2.4K 142 22
                                    

,,Când îți șoptesc numele, inima aleargă sa îmi aducă bătăi ale inimii tale."

Avionul aterizează, iar inima mea este cât un purice. Oare ce o să le spun părinților brunetului? Nu pot să le ascund faptul că băiatul lor se află într-o lupta cu un obsedat. Dacă nu va ieși nimic bun din asta or să mă învinovățească toată viața fiindcă nu le-am spus, și în plus, o să mă simt vinovată că nu am făcut ceva ca să previn tot acest incident.

Coborâm din avion, iar părinții lui Marko mă așteaptă zâmbitori lângă un Range Rover negru pe care, de nu aș fi avut starea actuală de neliniște și îngrijorare, le-aș fi cerut să îl conduc.

Simt cum mi se înmoaie picioarele și în afară de un zâmbet forțat pe care îl adresez părinților brunetului, nu fac mai nimic.

—Bună, Stormy! Mă bucur să te revăd, îmi zâmbește cald domnul Adams.

—Sper că ai avut un zbor lin draga mea, iar dacă nu, dormitorul tău și al lui Marko este pregătit, mă anunță mama sa în timp ce mă îmbrățișează.

Sper să ajungă teafăr Marko și să ne bucurăm împreună de această "vacanță" neașteptată. Nu vreau să le stric dispoziția părinților săi.

—A fost liniștit, am dormit aproape tot zborul, mulțumesc!

Mama brunetului mă privește ciudat și îmi dau seama că am comis-o, dar nu pot fi mai veselă, nu îi pot minții părinții că sunt bine. Aș vrea să mă prefac, dar nu prea pot. Gândul meu e plecat departe de lumea în care am aterizat, nu pot să mă prefac.

—S-a întâmplat ceva Stormy? Ceva ce nu ai vrea să știm? mă privește suspicios Anastasia.

—Nu, sunt doar obosită, spun închizând ochii pentru două secunde. Deși am dormit tot drumul, a fost unul rapid.

Tatăl lui Marko îmi face semn către mașină. Monaco este un oraș-stat foarte mic, deci sper să ajungem repede la casa acestora și să mă duc în dormitor pentru a nu mai da ochii cu părinții lui și a mă da de gol. Deși în avion eram sigură pe mine că le voi povesti ce se petrece, acum am impresia că voi aștepta un semn de la Marko sau de la oricine în legătură cu el.

Lux, bogăție, opulență... cam așa aș descrie Monaco. Dincolo de asta, este un loc cu adevărat impresionant și mi-aș fi dorit să fie cu mine, să mă bucur cu el pentru prima mea călătorie în acest loc. Îmi doresc să vizitez toată planeta cu el de mână, să fim amândoi, unul lângă altul. Să ne bucurăm de reușitele unul altuia, de lucruri care ne fac fericiți, de toate obiectivele atinse împreună.

Mașina se oprește și îmi dau seama că am ajuns. Pe geamul mașinii pot observa o vilă imensă, cu multă sticlă, în care predomină marmura albă și stilul modern. Coborâm din mașină, iar părinții brunetului îmi fac invitația în casă. Bunul gust iese în evidență și în interior. Nuanțele de nude combinate cu alb, se îmbină armonios cu modelele de marmură care conferă casei un nivel înalt de eleganță.

—Ca să îți prezint puțin casa, aici jos avem livingul, dormitorul meu și al soțului, un dormitor pe care îl folosim atunci când avem invitați și rămân peste noapte, bucătăria, un dresing și ieșirea în spatele casei unde avem o grădină și piscina. Dormitorul lui Marko, adică al vostru, se corectă rapid, este la etaj, prima ușă pe dreapta, după urmează un alt dormitor pe care l-am făcut cu gândul că poate vom avea și noi în viitor, știi tu, un nepoțel sau o nepoată care trebuie să aibă camera sa unde să stea atunci când vine în vizită la bunici, zâmbește făcând o pauză de câteva secunde. Apoi avem o sală de sport, pe care după cum crezi, o folosește Marko de fiecare dată când vine în vizită. Aveți și livingul propriu, unde puteți sta singuri fără ca cineva să vă deranjeze. Sper să te simți bine la noi, Stormy!

MarkoUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum