Sărut de ciocolată

10

- Oh, K..., cred că merit niște explicații, glasul lui Ellen imediat umplu cabinetul. 

Karen îți trecu ușor nervoasă mâinile prin păr și își privi sora.

- Putem ignora ce ai văzut?

Ellen dădu negativ din cap și își privi entuziasmată sora. 

- Sigur că nu! Am nevoie de detalii, multe detalii, Ellen exclamă intrigată.

Karen dori să refuze a-i da un raspuns, însă privirea plină de interes a surorii sale o făcu imediat să înțeleagă că nu va scăpa sub nici un fel de întrebări.

- Credeam că ați fost la acea petrecere doar ca prieteni, ce s-a schimbat?

- Ei bine suntem...

Karen dori să aleagă un cuvânt potrivit noii sale "relații" apărute peste noapte.

- K, nici măcar nu încerca să îmi spui că sunteți prieteni, trupul lui era lipit de al tău și nu părea că tu l-ai împinge, de fapt l-ai sărutat, bine pe obraji, însă oricum...

Karen simți cum obrajii îi iau foc când și aduse aminte micul lor moment de dimineață și își privi sora stânjenită.

- Ellen, te rog, nu am un răspuns pentru toate întrebările tale, nu acum. Eu si Hodge, ei bine e complicat.

Ellen îți privi pentru câteva secunde sora și înțelese că nu are rost să o mai întrebe ceva, de fapt reuși să observe că aceasta nu se simte cam bine, de fapt era destul de palidă. 

- K, ești bine? 

Fata oftă încet și își privi sora. Deși dimineață după pastila lui Hodge se simțea mult mai bine, în acele secunde simțea cum capul e gata să i se desfacă în două.

- K, dacă te simți rău mergi acasă, eu sunt aici voi avea grijă de cofetărie. 

Karen cântări câteva secunde acea propunere, însă pană la urmă acceptă. Își dădea seama că în acel moment nu era în stare să mai facă ceva. 

- Ellen, eu voi lua un taxi, nu cred că sunt în stare să conduc până acasă. Poți veni tu cu mașina? Te vei descurca?

- Desigur, tu doar ai grijă de tine și de Bubble, cred că va fi foarte fericit să te vadă acasă mai devreme.

Karen doar zâmbi când își aduse aminte de micul ghem de blană care o așteaptă acasă. Își îmbrățișă scurt sora și ieși din cabinet. Îl anunță pe David că pleacă și ieși din cofetărie. 

                                                                                        ***

Ajunsă acasă îl privi pe Bubble cum aleargă fericit spre ea. Se aplecă ușor să îl mângâie, însă simți cum capul i se învârte așa că imediat cum se descălță se îndreptă spre bucătărie pentru a bea o pastilă. Privi cutia în care ținea pastilele și câteva secunde le căută pe cele potrivite. După ce le bău se schimbă în pijamale și se îndreptă spre camera sa pentru a se culca. Îl chemă pe Bubble lângă ea și imediat simți cum o ia somnul. 

Deschise ochii când auzi soneria enervantă a telefonului. Imediat se gândi că îi sună alarma însă își aminti că nu puse nici o alarmă și cel mai probabil o suna cineva. Răspunse somnoroasă și simți cum imediat se trezește când auzi glasul lui Hodge la celălalt capăt al firului.

- Poți șă îmi deschizi ușa te rog?

Karen imediat se ridică în picioare, însă regretă acea decizie. Nu doar că îl sperie pe Bubble, de asemenea simți cum camera se învârte odată cu ea. Așteptă câtev secunde să își revină apoi se îndreptă spre ușă. O deschise și fu uimită să il vadă pe Hodge în dreptul ușii cu mai multe sacoșe.