Mamă, am ajuns
E ora două
Asfalt fierbinte, fețe triste,
gălăgia disperaților,
în aer stăpânea miros de frică,
liftul ne-a dus la etajul 3
Am stat pe scaunul ros de așteptări
Vorbeam de teste, analize, documente
Ușa s-a deschis, am intrat, din nou ...
Ochelari vechi, fără inimă, empatia e fenomen în cale de dispariție
Din nou sângele fierbea în sufletul meu ca lava în vulcan, am aruncat doua cuvinte tăioase
Îndreptarea a fost scrisă cu scrâșniri din dinți, am smuls-o din mâini și-am plecat
Te-am dus în alt bloc al sechelelor
Acolo n-am avut dreptul să intru
M-ai privit cu ochi de copil
Parcă a început să plouă cu lacrimi de speranță, o să fie bine
O să trecem și peste asta
Prin multe am trecut în trecut!
Asfaltul era fierbinte
Gălăgia plutea în aer
Mă uitam la etajul 7
să te văd la geam
Inima plângea
Mamă, am ajuns
