13

446 46 3
                                    

Deși după ce Karen se liniști, aceasta nu îi mai spuse nimic legat de Vanessa, Hodge simțea că acea amenințare o zgudui.

- Ești bine?

- Desigur, de ce întrebi?

- Deoarece am ajuns, iar tu nici măcar nu ai observat.

Karen doar oftă și ieși din mașină. Hodge o urmă imediat și își trecu brațul în jurul taliei ei. Karen tresări ușor, însă zâmbi. Prezența lui lângă ea o liniștea. Cei doi au intrat în casă, iar Hodge o ajută să își dea jos paltonul, apoi îl aranja frumos pe un umeraș în dulap. Karen se descălță, apoi își căută cu privrirea papuceii de cameră bej, pe care Hodge îi cumpără special pentru ea. Amintirea acelui gest drăguț o făcu să zâmbească. 

- Ellen nu s-a supărat că ai lăsat-o singură?

- Nu, de fapt chiar a insistat să vin.

Hodge o privi și îi aruncă un zâmbet senin. 

- Deci sper că ești flămândă, deoarece bucătarul de la mine de la hotel s-a stăruit foarte mult pentru a pregăti această cină.

Karen ridică privirea spre el și abia atunci observă cât e de aproape de el. 

- Și eu care am dorit să mănânc ceva pregătit de tine, parcă te lăudai că știi să gătești.

Hodge își trecu brațele pe talia ei și o lipi de sine. 

- Știu să gătesc, te asigur, însă astăzi am fost prea ocupat cu munca. Totusi data viitoare promit că cina va fi gătită de mine. 

Karen doar zâmbi, iar el se aplecă și îi fură un sărut scurt.

- Bucătarul nu a reușit să gătească desertul, însă cel mai probabil tu vei fi desertul meu în această seară.

Obrajii ei au luat foc la acea remarcă, iar el observă. Îi mai plasă un sărut pe frunte apoi îi dădu drumul din brațele sale. 

- Vrei să te îmbraci în ceva mai comod, sau luăm mai întâi cina?

Se gândi câteva secunde, însă își auzi stomacul, semn că mai întâi ar trebui să mănânce.

- Cred că mai întâi luam cina. 

Hodge doar aprobă, iar Karen îl văzu cum își lasă pe o canapea sacoul apoi urmat de ea merse spre bucătărie.

- Te ajut cu ceva?

- Nu, lasă-mă să am eu grijă de tine. 

Ea doar aprobă și luă loc pe un scaun. Avea în fața sa o imagine extrem de impunătoare. Bărbatul frumos aranjat, în cămașă albă elegantă punea în două farfurii cina, le așeză pe masă, apoi scoase din dulap două pahare. Căută într-un dulap o sticlă de vin, iar imediat cum găsi ceva care să îi placă o deschise și turnă în cele două pahare. Se așeză în fața ei, apoi îi zâmbi.

- Poftă bună, cara.

Karen zâmbi când auzi acel alint, acum chiar se întreba serios dacă bărbatul are rădăcini italiene sau doar îi place acel alint. Luă o gură din mâncare și simți cum papilele ei gustative dansează. 

- E minunată mâncarea!

Ea exclamă, iar bărbatul zâmbi. Era fericit că ei îi plăcea și reuși să o facă fericită. Karen luă o gură de vin și constată fericită că era dulce. Deși nu era o mare amatoare de vinuri acela chiar era pe gustul ei. Hodge îi privi fața fericită și mulțumită, și simți cum un val de fericire îl cuprinde și pe el. Constată că era fericit atunci când și ea era fericită.

Sărut de ciocolatăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum