(🤍13)

15 4 0
                                    

Îți omori tu sufletul cu fumul de țigară
La o ultimă scară te-am văzut cum plângeai
Nu erai un nenorocit precum credeai
Ai un suflet de dăruit,un zâmbet de neprețuit
Și mă lași pe mine așa rănită crezând
Că nu sunt pentru tine
De ce suntem ca un puzzle?
Aflând lucruri ce nu le-am știut unul despre celălalt.

Orizontul poeziei Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum