Beneath The Remains

Capitolul 13 - "Longitudine"

Deschide gura larg și începe să mârâie, întinzând mâna amenințător în față. Clănțăne din dinți printre răgete, ochii lui goi fiind ațintiți spre pradă. Se chinuie să se apropie, se zbăte haotic în sfoara ce îl ține legat, dar degeaba, nu are suficientă putere cât să se smulga din nodurile stranse făcute de Aron.

— Pune pistolul la nivel cu fața ta, stai dreaptă și țintește, îi explică Pamela Amandei, fiind față în față cu strigoiul legat.

O observă pe fata cum se încordează, mâna începând să îi tremure pe trăgaciul armei.

— Nu, nu, o corectează femeia. Nu te încorda, stai cât mai relaxată. Încearcă să îți liniștești corpul, îți tremura mâna prea tare.

Fata trage aer în piept și se calmează, apoi își lasă corpul moale și reia poziția, punând mult mai mult accent pe acuratețe de această dată.

— Uită-te prin capul lui. Nu te uita la față, vizualizează ce se află după aceasta.

Până să apuce să execute ceea ce îi spune Pamela, femeia o bruscheaza de la spate, lucru care o face pe Amanda să tresare.

— Hai! Ești înconjurată! strigă Pamela si își ia mâinile de pe umerii Amandei. Pune-l la pâmânt și schimbă ținta!

Fără să mai adauge ceva, se mută în drepta fetei, la un meteu distanță și se apropie lent de ea.

Trage. Cum o simte pe Pamela că se apropie, fata trage. Își întoarce corpul către aceasta cu pistolul ridicat în exact aceeași manieră.

— Bun, bun, o aplaudă pe Amanda punând ferm mâna pe pistol, lăsându-l în jos. Nu am apucat să fac nici măcar patru pași.

— Și adormitul este la pământ, completează mândră, cu un ranjet larg si victorios.

— Bravo! Sunt mândră, puștoaico, îi spune ciufulindu-i ușor părul, Amanda strâmbând din nas.

Pamela chicotește și se uită zâmbind la fată, mângâind-o pe braț. Are un zâmbet sincer care inspira mândrie, dar și fericire, doar privind-o pe Amanda i se luminează fața. Este unul dintre momentele rare când femeia se simte atât de veselă si e aptă să scoată tot ce-i mai blând din ea.

— Ce este? întreabă Amanda când observă că Pamela tace și doar o privește jovial.

— Îmi ești foarte dragă, atât. Și sunt foarte mândra de tine. Astăzi s-a făcut oficial o săptămână de când ne-am cunoscut cu grupul lui David, adică o săptămână de antrenament. Ai învățat foarte repede. Chit că mai ai niște scăpări, se pot remedia, doar nu uita să îți relaxezi corpul, cum vezi un adormit în fața ochilor te incordezi toată.

— Lucrez la asta... Mulțulesc mult de tot, Pamela. Nu știu ce ne-am face eu și Skyler fără tine. Fără voi, de fapt.

— Da, dar eu în special, nu? întreabă femeia șoptit, apropiându-se de fața fetei.

Amanda râde și o pupă pe obraz, urmând să își atașeze arma înapoi în centură și să se îndrepte spre Jake, Emma și Aron, care stau la o distanță nu prea mare.