Sărut de ciocolată

16

- K, mâine te duci la copii?

Karen aprobă și puse două caserole de prăjituri în frigider. Doar atât râmase în acea zi la cofetărie ceea ce cu siguranță nu era suficient pentru toți copii care vin acolo. Oftă, apoi căută în bucătărie toate ingredientele necesare pentru încă trei porții mari de brioșe.

- Ellen, mâine ai masaj sau doar oră de reabilitare?

- Doar rebilitare.

Primi răspunsul ei rapid si continuă să amestece ouăle. Totuși se opri atunci când își auzi telefonul sunând. Privi apelantul și imediat răspunse.

- Alo? spuse ea și nu putu să își abțină zâmbetul.

- Fii gata în jumătate de oră vin să te scot în oraș.

Karen rămase câteva secunde uimită de propunerea lui, însă rapid își reveni.

- Nu în seara aceasta, Hodge.

Primi mică tăcere din partea lui, însă la scurt timp îi azi din nou glasul.

- Pot să aflu motivul refuzului tău, cara?

Zâmbi din nou involuntar la alintul lui și privi toate ingredientele de pe masă.

- Mâine e ziua când mă duc la Centru, iar acum sunt în procesul de coacere a șaizeci de brioșe.

- Am uitat complet, atunci poate vin să te ajut cu brioșele?

- Nu cred că am nevoie de ajutor, mai ales că ai de traversat mai mult de jumătate de oraș pentru a ajunge aici.

- Bine, cum dorești.

- Sper că nu te superi, nu?

- Sigur că nu, scumpo. Bine dar eu nu te mai deranjez, ai grijă de tine.

- Și tu, Hodge, condu cu grijă te rog.

Auzi din parte lui doar un surâs, iar apelul se închise. Nu putu să își rețină zâmbetul de pe față. Orice apel din partea lui din ultima vreme o făceau să zâmbească ca o nebună. Ceea ce nu s-a mai întâmplat cu ea vreo dată. Abia acum înțelegea că îi era extrem de dor de el, mai ales că nu îl mai văzu de o săptămână. Alungă toți fluturașii care i s-au format în stomac și se întoarse la gătit. Abia aștepta să vadă bucuria de pe fețele copiilor a doua zi.

După aparoape o oră auzi cum sună soneria. Privi ora și se încruntă. Era aproape ora zece seara, iar ea cu siguranță nu aștepta oaspeți. Stătu câteva clipe pe gânduri, apoi își auzi telefonul cum sună. Privi numele apelantului și imediat înțelese cine e pe partea cealaltă de ușă.

- Da, Hodge?

- O să mă mai ții mult la ușă?

Karen imediat se apropie de ușă și apesă butonul de la interfon care deschide ușa de afară. După câteva minute auzi un cicănit la ușă, iar ea deschise. Zâmbi când observă că în fața ei era Hodge cu două buchete de lalele.

- Bună seara.

Spuse el zâmbitor și intră.

- Acest buchet minunat este pentru tine, spuse el și îl întinse.

Karen imediat luă buchetul din mâinile lui și simți cum roșește.

- Sunt superbe, Hodge.

- Nu mai superbe decât tine.

Imediat simți că roșește mai tare dacă era posibil și dispăru în bucătărie atâta timp cât el se descălța și se dezbrăca de palton. Puse lalele frumos într-o vază, apoi luă alta pentru buchetul lui Ellen. Avea de gând să le pună la ea în cameră.