Stătea așezată pe un scaun din sală și zâmbea. Abia aștepta să apară Derek cu zâmbetul pe buze ca de obicei, și cu o cafea. Își dădu părul după ureche pentru a-l mai aranja un pic și fericită privi ușa. Derek intră, însă ceva era diferit. Părea extrem de obosit, iar zâmbetul de această dată lipsea cu desăvârșire.
El o privi și o salută încet, iar Ellen se convinse că ceva nu e în ordine.
- Astăzi vom începe cu o mică încălzire apoi va urma o consultație,vreau ca doctorul Tarino să îți verifice mușchii și reflexele.
Ellen aprobă, însă nu se mișcă din loc.
- Derek, ești bine? întrebă ea îngrijorată.
- Ellen, am spus că începem încălzirea, știi deja exercițiile așa că te rog să începi.
Ea doar aprobă și simți o urmă de dezamăgire. Nu se aștepta la un răspuns așa rece din partea lui. Întinse mâna pentru a cere ajutor din partea lui ca să se ridice, însă Derek nu observă sau nu dori să observe. Așa că puse mâna pe cadrul de mers și ușor se ridică.
- Faci progrese, spuse el când o privi.
- Serios, ai observat? spuse ea sarcastic.
Derek observă tonul ei, însă nu spuse nimic. Ellen încet se lăsă pe saltea și se întinse pentru a începe exercițiul. Bărbatul doar o urmărea, însă era nemulțumit. Ea simți asta imediat și văzu cum că el se lasă în genunchi lângă ea.
- De ce ești în blugi?
- Poftim? întrebă ea nedumerită.
Nu era prima oară când venea în blugi, însă până atunci nu îi spuse nimic legat de acel aspect.
- Blugii îți limitează mișcările în primul rând, iar în al doilea limitează circulația. Ce a fost în capul tau?
Ellen simți reproșul din glasul lui și simți o durere în piept. Era prima oară când bărbatul se comporta cu ea așa.
- Cred că ne vom limita astăzi doar la consultație. Am nevoie de o imagine clară a ceea ce se întâmpla cu mușchii tăi la moment și cum trebuie să lucrăm mai departe.
- De ce ești atât de rece cu mine azi?
Întrebarea ei îl luă prin surprindere, iar pentru câteva secunde el o privi uimit. Ellen dorea să afle de ce se comporta așa. Deși îl adora pe Derek cel vesel și zâmbitor, acest Derek nu era deloc pe placul ei.
- Ce vrei să spui, Ellen?
- Ești diferit, îi spuse ea, în aceste săptămîni erai extrem de zâmbitor și dulce, iar acum te comporți de parcă sunt o pacientă neimportantă.
Bărbatul se așeză lângă ea și o privi. Știa că Ellen are dreptate, însă nu era gata să recunoască.
- Oamenii mai au zile proaste, nu sunt diferit cu nimic.
- Bine cum spui, mergem?
Derek dădu aprobător din cap și se ridică. Își sună prietenul și după ce se asigură că e liber și e gata să îi primească, își întoarse privirea spre Ellen. Nu reușea să se ridice de pe saltea. Într-un final Ellen aproape reuși însă alunecă. Scoase un țipăt spriată și așteptă contactul cu salteaua, însă nu simți nimic. Derek reuși să o prindă la timp, apoi o ajută să se sprijine de cadrul metalic. Mâna lui poposi pe talia ei, iar un miros puternic de cocos îi lovi nările. Se apropie mai mult de părul ei, iar Ellen simți. Brusc întoarse capul spre el și îi întâlni privirea. Ochii lui i-au studiat curios fața, iar ea doar îi privi buzele. Dorea să îl sărute, însă știa că ar fi fost greșit. Bărbatul o mai studie câteva secunde, iar Ellen își lăsă capul în jos. Îi era rușine de gândurile care i-au trecut prin cap în acele clipe. Totuși atunci constată că îl plăcea pe Derek mai mult decât își imagină până atunci.
CITEȘTI
Sărut de ciocolată
General Fiction- Domnule arogant, niciodată să nu faci din nou aceste trei gereșeli cu mine: în primul rând niciodată să nu îmi mai insulți familia; în al doilea rând niciodată să nu te mai lauzi cu banii... Karen îi mai arunca o privire urâtă, iar un glas din sal...
