Sunt oameni
Care au rămas
În urma ta
Ca frunzele pe drum
Cu timpul
Tu nu te întrista
E bine
Pentru tine
Ei doar
În urmă
Te țineau
Ca norii fără apă
Se lamentau
Se tânguiau
Cu jind pe lângă tine
Cu gândul
Să fii ca ei și tu salcâm
Sacrificând al tău destin
Dar tu ai vrut mai mult
Ca vulturul pe munte
Acele aripi vechi le-ai rupt
Și alte ți-au crescut
Să zbori spre viitor
Și te-a durut
Și astăzi dor
Să nu te întristezi nicicând
Că-n urmă i-ai pierdut
Gaiceanu Vitalie
