viața te depășește,
n-ai trăit-o vreodatăpentru că tu,
ești însăși moartea
care de la începuturi
își așteaptă sfârșitulaștepți.
să te ucidă cineva
ca să nu mai faci victime
și existența
să devină veșniciedumnezeu ți-a promis
sfârșitul
și la final
un paradis
din flori de mentăcăci ai nevoie de
prospețime
pentru că trăiești mort
încă de la alfa
și până se va ajunge la omegadar ea ți se pare
a fi râuri de lapte și miere
un strop de paradis;
așa că aștepți
s-o ucizi și pe eaboli?
accidente?
bătrânețe?dar ea e viața însăși
dacă ai muri tu,
ea s-ar transforma în veșniciemerită acest sacrificiu?
dar nu ai o responsabilitate
față de omenire
să îi aduci sfârșitul?însă ea e pauza eternă
pe care ți-o doreștii-ai oferi locul tău
sau ai ține-o în poala ta
în timp ce te stingi,
dar nu s-ar întrista să te vadă murind?așa că, mai stai puțin
s-o admiri colorându-ți
existența anostă.ups, te-a ucis.
acum vezi:
paradis din flori de mentă
și râuri de lapte și miere《saph. a. meraki – lapte și mentă》
CITEȘTI
romanțe trandafirii
PoetryCine ar fi crezut că inima mai rămâne fără cerneală, iar scriitorul fără muză?