Ultimul Glonț

Capitolul 13

Davina

Contrar așteptărilor mele, nu simt nimic. Deși trebuie să mă văd cu Kendric pentru a-l pune la curent cu noutățile, nu mă simt deloc tulburată sau agitată. Probabil pentru că sunt fermă pe poziție și știu că nu poate face nimic pentru a mă convinge să îmi schimb decizia.

În momentul în care intru în cafenea, privirea îmi zboară direct spre masa la care se află Kendric. Mă îndrept fără să ezit spre locul respectiv. Chiar nu vreau să lungesc momentul ăsta mai mult decât necesar. De aia am în plan să scurtez lucrurile cât mai repede.

Atunci când mă așez la masă, îmi dau seama din privirea lui Kendric că nu are nici cea mai mică idee de ce e aici. Și nici dacă ar fi stat să se gândească, nu cred că i-ar fi trecut prin minte adevăratul motiv pentru care e aici.

— Davina...

Nu îi dau ocazia să zică orice ar fi vrut să zică. Scotocesc puțin prin geantă, după care așez pe masă cele câteva teste de sarcină pe care le-am făcut ca să mă asigur că tot ce se petrece acum nu e doar în capul meu. Spre nenorocul meu, toate au ieșit pozitive.

Sunt sigură că în alte circumstanțe aș fi fost mai mult decât fericită să aflu că sunt însărcinată. La urma urmei, așa am fost crescută. De mică mi s-a zis că scopul meu principal în viață e să mă căsătoresc și să am copii mulți. Băieți, de preferabil. Însă, în momentul ăsta, sunt departe de a fi fericită. Ba din contră, sunt destul de convinsă că rezultatul ăsta pozitiv e una dintre sursele mele principale de nefericire și probleme.

Inițial, Kendric nu își dă seama la ceea ce se uită. Însă, atunci când rotițele din capul lui se învârt suficient de mult încât să pună toate punctele cap la cap, întreaga statură a lui Kendric se schimbă brusc. Pălește, iar degetele încep să îi tremure pe testul de sarcină pe care îl ține în mână. În ochii lui se citește puțină spaimă. Înghite în sec și ceva mă face să cred că, în momentul ăsta, nici dacă ar vrea, nu ar mai putea spune nimic.

Exact cum anticipam. Kendric, cel mai probabil, credea că vin aici ca să ne împăcăm. De aceea era complet relaxat atunci când am intrat eu în cafenea. Trimitea mesaje, cel mai probabil Vanessei și îi sorbea cafeluța de parcă toate ar merge așa cum își dorește el. N-a intuit nici măcar pentru o clipă că motivul pentru care sunt eu aici e ca să închei orice relație între noi.

— Nu-ți face speranțe, încep să vorbesc atunci când văd că cel din fața mea e mult prea bulversat ca să mai zică ceva. Nu am de gând să îl păstrez. M-am programat deja la o clinică pentru un avort. Mi s-a părut doar corect să te anunț și pe tine.

Când aude de clinică și de avort, Kendric pălește și mai tare. Deja încep să mă tem că, dacă o să mai vorbesc mult, o să leșine. Iar eu nu pentru asta am venit aici.

Ca prins într-o transă, Kendric aprobă ceea ce tocmai am auzit. Însă vreau să văd pentru cât timp o să fie de acord cu mine. Aș fi surprinsă să văd că e de acord cu ceea ce zic de la început până la sfârșit.

— E...

— E al tău, îi continui eu fraza. Spre deosebire de tine, eu nu am avut nevoie de altcineva cât timp am fost într-o relație. În ciuda a tot ceea ce mi-ai spus și în ciuda tuturor acuzațiilor, eu am rămas lângă tine.

Învârt intenționat cuțitul în rană. Pentru că știu că nu o să mai am o astfel de discuție cu Kendric. Ăsta e momentul în care, între noi, totul se termină. Din punct de vedere emoțional. O să continuăm să avem o relație. Însă relația aceea o să fie strict profesională. Nimic mai mult, nimic mai puțin. Asemenea și în cazul Vanessei. Dacă ea crede că o să mai fim prietene după ce am aflat că, dintre toți bărbații din lume, ea a ales să și-o pună cu iubitul meu, se înșală amarnic.