Drumul spre inima ta

42. Graba nu strică întotdeauna treaba

CAPITOLUL 42

Buzele ei se arcuiesc într-un zâmbet ca mai apoi să izbucnească într-un râs colorat. A fost o glumă? Se scarpină în cap și se uită la mine printre genele micuțe. Ochii ei strălucesc de fericire și inima mea face un dublu flipback. 

- Spune da! strigă Olivia încântată din spatele meu. 

Shanon se întoarce cu fața la ea și nu știu ce semne îi face, dar fetița pleacă reținându-și un zâmbet. Rămân încurcat, asta a fost o întrebare adevărată sau o glumă? Și de ce a făcut asta? Chiar mă iubește sau doar vrea un tată pentru Olivia? Of câte întrebări am fără răspuns. 

- Sunt lihnită, o aud vorbind. 

Dispare din fața mea precum o fantomiță și o ia spre ceea ce presupun că e bucătăria. Statura ei minionă mă amuză și e adorabilă deopotrivă. O urmez și îmi face semn să iau loc pe unul din scaunele de la masă. Mă conformez și inspectez tăcut interiorul casei. Pare drăguț, și chiar primitor. E o locuință modestă, dar spațioasă, cu... chestii în ea.

- Ai preferințe la mâncare? 

Da, sunt flămând, dar nu de ceea ce crezi tu. Mișcările ei ușoare sunt ca un dans pentru ochii mei. Se apleacă și scoate ceva din frigider, se învârte și pune pe masă, apoi se răsucește iarăși ca să scotocească printr-un dulap. 

- Cred că merge niște gem de căpșuni cu unt de arahide, nu?

Cred că nu își dă seama cât de senzuale mi se pare fiecare mișcare de-ale ei. Îmi doresc s-o sărut atât de mult acum încât aș putea să trăiesc liniștit fără aer câteva ore pentru asta. Mimica feței ei e de neprețuit, parfumul pe care îl lasă în spate mă amețește și îmi trimite fiori de plăcere pe toată șira spinării.

- Ah, am uitat untul. 

Se întoarce iarăși cu spatele și pleacă la frigider. Mă ridic în același moment cu ea și o urmez. Nu mă simte și îmi lipesc una din mâini de ușă, iar când se întoarce și dă nas în nas cu mine zâmbește timid și tresare. Mărul lui Adam mi se duce în jos și îmi simt gâtul uscat ca deșertul Sahara când înghit în sec. Îi simt răsuflarea caldă peste buzele mele și nu mă pot abține să nu îmi trec limba peste ele ca să mă bucur câteva clipe de senzație. 

Trântesc ușa la frigider și cu cealaltă mână o cuprind de talie pe Shay. Contactul dintre buzele noastre e atât de rapid și de electrizant încât îmi simt tot corpul străbătut de un curent amețitor. Scapă borcanul de plastic pe jos și își înfinge degetele în părul meu. Îmi încojor amândouă brațele după talia ei și o ridic de la sol. Îmi trec o mână peste fundul ăla obraznic ciupind-o și scot un mârâit de la ea. Zâmbesc în sinea mea, dar nu opresc sărutul, ba mai mult, îndrăznesc să lovesc toate chestiile de pe masă și să le trântesc pe jos. Zgomotul produs de acestea nu ne face să ne oprim, dar o voce răgușită și dreasă da. 

- Tinere, constat că îți place să cam spargi lucruri la mine în casă. 

Ne desprindem rapid și privesc rușinat silueta puțin cocoșată a omului. Îmi simt obrajii arzând și Shay se așează instinctiv în fața mea. Oare e de rău augur? Nu pot citi vreun sentiment pe fața lui ceea ce mă face să cred că e furios. Ne comportăm precum doi adolescenți prinși în fapt și încercăm să evităm să dăm un răspuns, cu toate că nu ne-a fost adresată vreo întrebare. Dar sunt sigur că aşteaptă sa dăm cu bâta în baltă. Asta fac taţii.

- Îmi... îmi cer scuze domnule, nu asta a fost intenția mea. 

Bătrânul ne privește tăcut și prelung semn că gândeşte intens. Fiind acum în postura de tată l-aş înţelege perfect dacă m-ar da afară. Am venit în casa lui la miezul nopţii cu o ambulanţă furată de un paramedic, îmbrăcat într-o salopetă cu numele Jerry, alături de nepoata lui de 10 ani care se presupunea că a fost răpită. Cer găzduire, neintenţionat desigur, şi nici măcar nu îi ştiu numele. În plus de asta i-am regulat una din fiice şi acum eram pe cale s-o fac şi pe a doua. Da, nu sunt tocmai un cetăţean model.