Tabăra Pry Hills

Capitolul 8

N/A CRACIUN FERICIT! 

Rectificare: hey, babies, Iss is back and ready to kick asses after her IELTS. Asadar, asta este capitolul refacut, sunt 7600 de cuvinte, cred ca nu mai am avut in viata mea atat de mult la un capitol si va rog sa il cititi pentru ca e mai diferit fata de inainte. 

---

Va castoricesc! Imi era dor sa postez.

XOXO Iss

     Nu stiam ce era in capul meu cand facusem acea miscare idioata. Si sincer, nici nu vreau sa stiu ce a fost, prefer sa inventez o scuza plauzibila in timp ce cos. De exemplu ca cineva imi pusese un drog in sucul de portocale. Sau orice alta porcarie care de fapt nu are sens si nici veridicitate.

     -Au! Exclam, punandu-mi degetul in dreptul buzelor. Ganduri idioate, adaug in soapta, ridicandu-ma de pe scaunul imbracat in stofa violet.

    Il imping in spate cu piciorul drept, podeaua scartaind usor ascutit. Parasesc atelierul cu gandul la rochiile albe pe care trebuie sa le termin si o iau pe hol in cautarea unei truse de prim ajutor. Imi aranjez rochia alba cu imprimeu floral si atintesc cu privirea o cutie atarnata de peretele din fata biroului LUI. Ma apropii fara sa imi creez probleme, considerand ca e prea devreme sa fie treaz si incerc sa desfac capacul paralelipipedului, insa sfarsesc in genunchi, adunand bucatile de tifon si fasiile de leocoplast.

-Numai eu pot face asa ceva, bolborosesc nervoasa, lasandu-ma in genunchi pe podeaua din mahon.

-Le strang eu, se aude o voce groasa din spate, ca apoi o mana sa se aseze pe umarul meu, facandu-ma sa imi abtin un tremur. Te poti ridica, oricum cutia aceea trebuia inlocuita de mult.

-Eu le-am daramat, nu tu, zic incercand sa par artagoasa, insa fara prea mult succes.

-Asta nu inseamna ca trebuie sa le strangi tu, imi raspunde dur, trangandu-ma brusc de mana pentru a ma trezi cu fata la el, ridicata in picioare. Asta e o taietura urata. Haide, te ajut eu.

-Ma descurc, ma ratoiesc la el in soapta, pentru a nu trezi pe cineva. Oricum, tu probabil esti ocupat.

-Da, plec in Manchester, ma informeaza autoritar. Ma intorc repede, se grabeste sa adauge usor nesigur, punandu-si mainile in cap. Uite, vreau sa vorbim. Serios.

-Ce pacat ca eu nu vreau, il intrerup taios. Am treaba si asta, spun aratand spre rana, se vindeca repede. Nu avem ce vorbi, oricum. Esti doar fiul sefului tatalui meu, adaug aspru, el tresarind. Atat, termin, muscandu-mi limba pentru a-mi abtine lacrimile.

-Nu este asa si tu stii asta, Celeste. Chiar trebuie sa vorbim, imi zice pe un ton usor exasperat.

Isi incheie replica, sprijinindu-se de perete, insa nu mai spun nimic si ma indrept spre iesire.

-Nu avem ce discuta. Nu ma urma. Nu vreau probleme cu... Iubita ta.

Si pentru prima data realizez cand de dureroase pot fi cuvintele in lumea asta. Am fost jignita de multe ori si nu mi-a placut, insa nu mi-am imaginat niciodata ca m-ar putea durea ceva spus de mine catre altcineva. Din fericire Cole nu ma urmeaza, ramanand blocat fizic de cuvintele mele, asa cum eu am ramas pe interior. Imi iau penarul de pe blatul insulei din bucatarie si ies cat de repede pot din acea casa, trantind fara sa vreau usa in urma mea. Incep sa alerg fara sa contientizez spre locul in care am gasit-o pe Hyacinth fara vlaga, incercand sa nu ma gandesc la nimic. Ajunsa pe malul apei, imi incrucisez picioarele sub mine si incep sa desenez lucruri fara sens, tinandu-mi ochii strans inchisi.