"I never let you go . "

-Prolog-

Oare asta sunt eu ?Un mic si neindemanatic suflet ? Stau in coltisorul meu singuratic ,tac si vad cum orele trec pe langa mine .Demoni ,durerea mea o ia razna.Incercand sa descopar daca fac ceea ce e bine ,realizez ca a avea o minte matura este un dar ,dar are si dezavantaje .Intelegi prea repede lumea, nu mai ai timp de nimic ,iar durerea ,atunci cand incepi sa o simti te distruge ,te macina,te face sa te simti ca un nimeni ! A avea un suflet matur ,inseamna a iubi,a simti,a medita mult mai profund ,mai intens,sau cel putin asta inteleg eu.Caut acel zambet care imi aduce sclipirea in ochi,dar mintea mea isi ia "La revedere ! " ingropand si ultimul vis. Amintirea acelor doua zile ma omoara,ma face sa inteleg ca ce iubeam,era doar o iluzie ,fiind imbatata de memorile mele,ma trezesc in mahmureala,sperand .Imbratisand paradisul verii, alerg catre aceea persoana,care pana la urma ,era acolo,nereusind sa plece .