Îngerul meu

Capitolul 2

Dupa acea plimbare Angel era cu adevarat fericita. Cele doua au ris, au vorbit, s-au simtit bine. Simtea ca dupa atata timp poate avea incredere in cineva. Pleca acasa plina de veselie. Desi dupa atata timp i se parea ca viata ei prinde mai multe culori. Cand ajunse era deja seara. Asa ca se puse imediat in pat. Insa acum gandul ii zbura la baiatul din cafenea. Acei ochi glaciali, care au facut-o tremure, acele cuvinte scoase cu atata ura. Insa nu se mira. Era obisnuita. Oamenii se comportau mereu asa. Asta le dadea satisfactie. Prinsa in ganduri adormi. 

Ziua urmatoare fu extrem de matinala. Asa ca nu pierdu nici o clipa si se pregati pentru munca. Nu dori sa intarzie ca si data trecuta.  De data asta reusi sa isi faca toate treburile la timp si sa reuseasca sa iasa din casa cu jumatate de ora mai devreme. Asa ca porni fericita spre cafenea. Dupa atatia ani de lucru era prima data cand mergea spre locul ei de munca cu zambetul pe buze. Ajunsa acolo imediat isi zari noua prietena blonda care isi lega sortul. Imediat se indrepta spre ea si o saluta. Amy insa se apropie de ea si o imbratisa. Amy desi nu stia nimic despre ea, desi nu stia in ce conditii grele trai, totusi o considera o prietena. Dupa ce ii dadu drumul din imbratisare Angel isi puse si ea sortul pentru a incepe ziua de lucru. Insa cand iesi din acea camera de schimb vazu cum toti angajatii cafenelei erau stransi. Asa ca cele doua s-au grabit sa ajunga acolo mai repede. Toti erau speriati, iar in fata lor se plimba seful. Seful era un barbat inalt, gras si chel. Dupa cum se exprima el mereu el e „centrul" acestei cafenele. 

-Ascultati atent. Azi in aceasta cafenea la ora 12:00 va avea loc o intalnire de afaceri. Asa ca toata incaperea le va fi rezervata lor. Iar doar un chelner ii va servi. Restul vor servi clienii doar afara pentru a nu ii deranja. S-a inteles?

-Da, domnule.

-Acum, domnul Aiden a spus ca vrea ca o fata sa-i serveasca, deci voi baieti iesiti din calcul.  Acum, tu, cea noua tot nu esti o obtiune. Nu stii sa servesti. Deci, Angel, tu ai cea mai multa experienta, vei servi tu, s-a inteles?

-Da.

Cu aceste cuvinte omul pleca. Angel imediat se stramba in urma lui. Nu dorea sa serveasca cine stie ce libidinosi batrani care au o tona de bani si care au dorit sa fie serviti de o fata in propriu lor interes. Amy insa era pusa pe ganduri, iar Angel observa asta. 

-Ce s-a intamplat?

-Nimic, doar ma gandesc ca am mai auzit numele Aiden undeva.

-Adica?

-Poate fi marele afacerist de ieri, el tot e Aiden, Aiden Hall.

-Dar de unde stii?

-Cunostinte comune, insa sper sa nu fie el.

Cu aceste cuvinte, Amy pleca sa serveasca unele mese, iar Angel ramase acolo. Daca, iar va tipa la ea? Daca nu va face ceva corect? Incepu sa-i fie teama. Nu dori ca o mica greseala sa-i puna in pericol locul de munca. Deoarece daca il pierdea pe acesta, ar fi durat luni ca sa-si gaseasca unul nou. Insa ingrijorarea incepu sa se evapore treptat. Nu stia cu adevarat daca e acelasi sau nu, asa ca doar timpul va arata. Incepu sa ia comenzi si sa serveasca printre mese. Cand mai avea timp mai vorbea si cu Amy. Era atat de linistita. Insa timpul sa apara acel bogatan cu intalnirea lui de afacei se apropie. Asa ca clientii erau indemnati sa iasa afara la terasa, deoarece vremea era minunata. Unii acceptau, altii plecau idignati. Cert era ca in jur era agitatie. Amy ii ura succes si iesi afara sa serveasca, iar Angel ramase acolo. Exact la ora 12:00 pe usa au intrat mai multi barbati imbracati la costum, care vorbeau si mai si radeau. Insa o fata cunoscuta ii atrase atentia. Era acelasi chip care ii provoaca fiori de cate ori il vedea, desi era abia a treia oara. Acum avu ocazia sa-l studieze mai amanuntit. Era imbracat la 4 ace, un costum negru, o camasa nagra, parul aranjat, un zambet aproape inexistent si niste ochi albastri cu adevarat magnifici. Insa fu trezita din ganduri cand vazu ca toti s-au asezat la masa. El in capat, iar in jur inca vreo cinci barbati care nu aveau mai mult de douazeci si cinci de ani. Se apropie de masa. Si le zambi tuturor.