Ah,la naiba ce cearcăne mari am!
Toată noaptea m-am foit si n-am putut dormi, gândul meu zbura mereu la parterul casei, mai exact în living.
Fac un dus si cobor cât pot de încet, intru în bucătărie si încep să caut prin frigider câte ceva de mâncare.
Găsesc doar niste ouă si câteva legume aproape stricate, le curăț si încep să bat ouale pentru o omletă.
Sper sa se mulțumească doar cu atât.
Trebuie sa merg neaparat la cumparaturi!
Fac cafea, pun mâncarea pe farfurii si intru în living sa-l trezesc. Arata atât de bine.
Mai ales cand doarme si nu vorbeste improscand cu venin si enervandu-ma!
E îmbrăcat cu un tricou alb care stă mulat pe piept si brațe, tatuajul negru îi iese în evidență încât mă face sa-l ating usor cu degetele, dar se trezește si mă priveste direct in ochi facandu-ma să tresar si să mă ridic repede.
-Ce faci?
-Aaa...vrei să mănânci ceva? Am pregatit cate ceva cu ce am găsit prin frigiderul tau! îi spun repede speriată ca am fost prinsă pe picior greșit.
-Si ce faceai, mă pipaiai ? Te simți mai bine acum? îmi spune ranjind.
Ah, s-a dus tipul frumos si s-a intors capcaunul!
Fac stanga împrejur si plec la bucătărie lasandu-l singur.
Dacă vrea să vină n-are de cât, daca nu, poate să moară de foame din partea mea sau poate se îneacă cu propriul venin!
Mă asez si-l vad că apare în pragul usii chinuindu-se cu carjele să intre si să se aseze. Stiu că are nevoie de puțin sprijin, dar nu fac niciun gest, stau cu capul si spatele drept, ca o doamnă din societatea engleză, cu furculita în mână si-mi iau micul dejun.
Alta data sa nu ma mai enerveze!
Mănâncă si îmi aruncă mai multe priviri în timpul ăsta, prind curaj si îi spun destul de dur.
-Nu-mi place sa te uiti fix la mine! Vrei sa-mi spui ceva?
-Mereu te enervezi atât de repede? îmi spune mustacind.
-Nu stiu, nimeni n-a reusit sa ma faca pana acum...cu exceptia ta, bineinteles! îi spun privindu-mi farfuria goală.
Rahat,mă face sa fiu rea ca el!
-Eu...n-am mai locuit cu nimeni de mai mult de zece ani si ...e ceva nou pentru mine, uneori stiu ca sunt ... ce vreau sa-ti spun e ca încerc să mă port altfel, dar...
O Doamne Sonny isi cere scuze?
Incerc sa-l fac sa se simta putin mai bine.
-Si... ce sport faci?
Il văd socat de întrebarea mea
-Tu, nu stii cine sunt? mă priveste de parca tocmai îmi cresc două coarne.
O, Doamne cine o fii? De ce naiba n-am cautat pe google sau măcar sa-l fii intrebat pe Peter!
-Ce stii despre mine? ma întreabă zâmbind usor.
-Ca esti sportiv si ca esti mult timp plecat!
Si ca esti un mare dobitoc!
-Sunt jucător de rugby, aici majoritatea stiu sa joace de la sapte ani, dar practic si boxul!
CITEȘTI
NOI
General FictionEU -Stefania Dumitru -absolventă a Facultății de Medicină Veterinară din Bucuresti, somera, plec sa lucrez ca menajeră in Noua Zeelandă. EL-Sonny Tomson -jucător de rugby. - NOI - Ne cunoaștem din întâmplare, dar suntem total diferiti si...
