Îngerul meu

Capitolul 3

Mandra ca putu sa-i dea o replica infumuratului, Angel se intoarse acasa. Acum nu ii mai pasa nici un pic sa a fost concediata. Acum singurul lucru care o mai interesa era cum sa-si gaseasca un serviciu nou. Insa se gandea ca se va putea ocupa de asta ziua urmatoare. Totusi Amy avea alte planuri pentru ea. Asa ca o suna.

-Angel, nu am mult timp, spune-mi strada, blocul si numarul apartamentului in care traiesti, repede!

-Amy, ce se intampla?

-Iti lamuresc mai tarziu, acum doar spune-mi ce vreau sa stiu.

-Bine, str. 31 August, blocul 5A apartamentul 10, insa la ce iti trebuie? Amy?

Insa nu mai primi nici un raspuns. Amy deja ii inchise. Angel doar zambi. Era sigura ca fata aia e foarte zapacita. Insa nu intelegea de ce i-au trebuit toate acele informatii? Oare ce planuia? Totusi avea impresia ca va afla in scurt timp. Se ridica alene din pat si se indrepta spre bucatarie sa bea ceva. Insa spre uimirea ei, cineva suna la usa. Era sigura ca nu avea cine sa vina. Cu vecinii nu vorbea, prieteni nu avea, iar singura care stia unde traia era Amy. In acel moment isi dadu singura o palma mintala. Insa se grabi sa deschida. Dar in momentul cand vazu cine ii statea in prag se stramba. Era Amy impreuna cu blondul de la cafenea. Injura mintal. Precis nu era a buna.

-Angel? Te mai holbezi mult la noi sau ne lasi sa intram?

-Daca ati batut atata drum pana aici as putea sa va las la usa?

-Ironica, imi place.

Blondul spuse si zambi. Angel ii arunca o privire prietenei sale, inainte ca sa ii lase sa intre. Amy incepu sa studieze camera in care se aflau. O canapea mare, inca doua mai mici prin parti si in mijloc o masa de cafea, nimic mai mult. Amy imediat isi aduse aminte de ce ii povesti in parc. Acum isi dadea seama ca nu isi permitea mai mult. Lua loc pe una dintre canapele, blondul se aseza pe ca mai mare, iar Angel era pe cealalta. Amy simti tensiunea, asa ca dori sa faca lumina.

-Deci, Angel, cred ca te intrebi ce facem noi aici. 

-Serios, cum ti-ai dat seama?

-Intuitia. Acum idiotul ala de pe canapea e Brian. Cred ca l-ai observat la cafenea. Iti voi spune mai multe despre el mai tarziu, insa acum ce a fost in capul tau cand te-ai certat cu Aiden?

-Ce? Parca mi-ai spus ca am fost minunata si acum ma certi, of. 

-Da, te-am laudat, insa ti-ai pierdut locul de munca.

-Ei bine, l-am pierdut, insa imi voi gasi altul. Dar nu in fiecare zi ii spun ce vreau unui infumurat.

-Angel... Brian fa-o sa inteleaga.

-Angel, Amy are dreptate nu ai facut bine ca te-ai certat cu Aiden.

-Brian, daca a incercat sa ma umileasca, iar eu i-am raspuns, nu am procedat corect?

-Da, ai dreptate. Amy are dreptate. Aiden de mult si-o cere. 

-Dar, si-a pierdut slujba, si a mai si tipat intepatul ala la ea.

-Ai dreptate, Angel, Amy are dreptate, nu ar fi trebuit sa te certi cu el.

-Brian, eu doar am vrut sa fac dreptate.

-Gata, fetelor, ajunge! Eu nu am venit aici sa va aud pe voi cum va certati. Nu mai spune-ti nimic. Angel tu doar asculta-ma si bucurate. De luni esti din nou angajata a cafenelei.

-Ce?

-Nu tipa. Sunt tanar inca, nu vreau sa-mi pierd auzul. Am cumparat cafeneaua si din cauza asta eu fac reulile, deci esti reangajata.