Îngerul meu

Capitolul 10

Trecura deja aproape doua saptamani in care Aiden nu mai veni pe la cafenea. Angel si Amy se intelegeau foarte bine. Cafeneaua mergea bine. Pe scurt mai totul era perfect. Aiden insa nici nu mai avea puterea sa treaca pe acolo. Toata treaba de la firma il extenua complet. Avea noroc ca Brian se ocupa de aproape tot. Munca de la birou nu-l lasa sa se mai odihneasca. Iar vremea de afara il facea nervos. Faptul ca ploua ii aducea amintiri neplacute, iar asta era un minus pentru toti lucratorii firmei. Totusi programul se termina, iar toti plecara acasa. El mai ramase sa controleze niste dosare. Si totusi gandul ii zbura la cafenea. Iar din aceasta cauza nu se putea concentra. Asa ca hotari sa plece. Se urca in masina si incepu sa goneasca pe strazile pline de apa ale orasului. La un semafor cineva ii atrase atentia. O fata uda toata, parul roscat intins pe fata si acei ochi verzi care il sfideaza. O recunoscu imediat. Asa ca opri masina in dreptul ei. Angel observa insa nu facu nimic. El lasa in jos geamul si o privi, apoi ii spuse:

-Urca, te duc eu acasa.

-Nu, ajung si singura, multumesc.

-Nu te incapatana.

-Nu ma incapatanez, insa ajung si singura.

Angel ii reprosa, iar el doar isi roti ochii. Opri masina si cobori din ea. Angel il privea suspicios cum se apropie. O lua de mana si cu forta o baga in masina, apoi urca si el. Ea dori sa iasa insa incuie usile.

-Nu fi nesabuita. Esti uda toata si totusi vrei sa stai in ploaie? Si mai ales in aceste haine vei ingheta.

-Nu iti fa griji, ma descurcam si singura.

-Fara capricii.

Angel doar tacu. Nu mai dorea sa asculte predici din partea lui. Desi stia ca are dreptate. Era uda toata si tremura. Sigur va raci dupa asta. Aiden observa cum tremura si dadu drumul la aer cald in masina. Apoi ii puse sacoul sau pe umeri.

-Nu...

Angel dori sa-l dea jos insa el nu o lasa. Asa ca se dadu batuta si nu mai facu nimic. Inspira adanc, iar mirosul parfumului lui ii acapara simturile. Un parfum care o linistea. Aiden o privea zambind. Era atat de linistita. Pentru prima oara o vedea asa de calma. Brusc un sunet de motor sparse linistea. Aiden lovi volanul si injura. Masina se opri. Cei doi au coborat din masina. Ploaia se opri. Barbatul avu dreptate, masina s-a stricat. Suna un service, de unde au venit niste mesteri ca sa o ia.

-Domnule, va dura. Insa daca doriti sa asteptati este mai incolo o mica cafenea. Puteti sta acolo.

-Multumesc.

Aiden o privi intrebator, iar Angel accepta. Cei doi s-au pornit spre acea cafenea. Mergeau unul langa altul fara sa spuna nimic. Din neatentie si lipsa de lumina Angel aluneca si aproape cazu. Aiden insa o prinse la timp.

-Atent. Doar ai grija.

O ajuta sa se stabilizeze si pornira din nou. O vazu cum inca tremura si cu acel sacou pe ea asa ca isi puse mana peste umerii ei si o trase mai aproape de el. Ea nu facu nimic, ci doar accepa acel loc cald care ii este oferit. Cei doi au intrat in cafenea, unde atmosfera era incinsa. In incapere niste dansatori ofereau niste dansuri exceptionale. S-au asezat la o masa de unde priveau specatacolul. O fata se apropie de masa lor si o lua pe Angel. Nici macar nu reusi sa o opreasca. Aiden doar zambi. Dupa un timp iesi intr-o rochie albastra, ocidentala, care-i statea extrem de bine. Incepu sa danseze impreuna cu ceilanti dansatori, de parca ar face asta de o viata. In acea lumina era extrem de frumoasa. Asa ca scoase telefonul si incepu sa-i faca niste fotorafii in timp ce dansa. Un barbat cu un turban extrem de mare se apropie de el.

-Domnule, ce ati spune de o fotografie?

-Nu, multumesc.

Angel care termina de dansat, se apropie de cei doi.

-Stai.

Ea lua turbanul si i-l puse pe cap. Ii se apropie de Aiden si ii facu semn  barbatului sa ii fotografieze. Aiden apuca de talie si o lipi de el. Cei doi au zambit, iar fotorafia fu gata. Apoi Angel ii lua turabanul de pe cap si mai dori inca o fotografie. Cand le-au primit au ramas placut surprinsi. Aratau minunat. Aiden insa nu-si putea lua ochii de la Angel. Care parca stralucea. Ea isi ridica privirea, iar cand ii intalni ochii se pierdu in ei. Angel putea jura ca e superb. Fetele lor erau foarte aproape. Insa ea isi lasa privirea in jos. 

-Eu, trebuie sa ma schimb.

-Da.

Cand se intoarse avea hainele uscate. S-au asezat la o masa unde sa manance, deoarece masina trebuia sa fie gata in maxim jumatate de ora. In timp ce manca Angel se ineca. Aiden imediat lua un pahar cu apa pe care il ajuta sa-l bea.

-Esti bine? Nu te grabi sa bei. Ok?

Langa masa lor era un cuplu mai batran. Care cand ii vazu nu-si putu retine admiratia.

-Dragule, nu-i asa ca sunt draguti?

-Da, asta e dragostea, acum e gata sa isi poarte pe brate iubita, insa dupa nunta totul se va schimba.

Cei doi au auzit totul. Aiden era de-a dreptul surprins. Insa Angel le raspunse.

-Domnule, ma scuzati, insa nu formam un cuplu. El e seful meu. Asta e tot.

-O! Imi pare rau.

Cei doi s-au intors la ce faceau mai inainte. Telefonul lui Aiden suna. Dupa ce vorbi, o anunta si pe fata ca masina e gata si ca ar trebui sa plece. Aiden ceru nota si dori sa plateasca, insa si Angel scoase banii. Insa el nu o lasa si plati, fara a o lasa sa mai comenteze. Ii dadu din nou sacoul pentru a nu ingheta pana la atelier si iesira. Drumul pana acolo nu fu lung. S-au urcat in masina si au plecat.

-Multumesc.

Glasul lui Angel rasuna.

-Pentru?

-Pentru aceasta seara.

-Ce vrei sa spui?

-Vreau sa spun ca daca nu se defecta masina nu aveam parte de asa o seara amuzanta.

El ii zambi. Fata isi lasa usor capul pe umarul lui si adormi. Desi era abia ora zece seara, strazile erau aglomerate. Ceea ce facea drumul foarte lung. Aiden o privea cum doarme linistita pe umarul lui. Pare ca nimic nu mai exista in jurul ei. Desi l-ar fi deranjat acest gest, acum i se parea atat de simplu si important. Asa ca doar isi continua drumul, mai aruncandu-i cate o privire din cand in cand. 

Dupa un timp mai lung parca masina in fata blocului unde sta Angel. Desi nu-l lasa inima sa o trezeasca, o facu. Se ridica incet si se intinse usor. Cand il vazu se opri. El doar ii zambi si o ajuta sa coboare din masina. O conduce pana la apartamet unde o si lasa. Angel doar ii face cu mana ca mai apoi sa intre in casa. Lasa hainele undeva prin hol si se indrepata spre patul din camera. Se culca adormind imediat. Insa imaginea lui, incepu sa-i bantuie visele.

Aiden ajunse si el acasa. Era ora unsprezece seara, insa in casa mai erau aprinse luminile. Ceea ce insemna ca Amy il asteapta. Asa cum presupuse, sora sa il astepta. Cand dori sa treaca de ea, glasul ei il opri.

-Unde ai fost?

-La firma.

-Da, pana la opt si ceva, apoi?

-Apoi am facut o plimbare lunga. Asa ca trebuie sa ma odihnesc.

Amy nu mai dori sa comenteze, deoarece dupa atata timp isi vedea fratele relaxat si fericit. Dori sa plece in camera sa insa simti un miros straniu care venea de la sacoul lui Aiden. Era un parfum familiar. Cand sa ia sacoul in mana din el cazura doua fotografii. Amy le privi si nu-i venea sa creada. Aiden si Angel atat de fericiti. Atunci zambi  si ea. Stia ca prietena ei e speciala, insa acum stia sigur ca ea va schimba multe lucruri in viata lor. 

Aiden se culca si el. Insa nu putea adormi. In minte avea doar glasul ei. Ochii ei si tot ce tine de ea. Desi stia ca nu e bine. Totusi o dorea. O dorea langa el. Si totusi stia ca nu o poate avea. Fiindca totul se rezuma doar la dorinta lui si nimic alt ceva.

  Singurătatea mușcă uneori chiar din inimă.