NOI

Cap. 31

In sfarsit ajung acasa dupa o calatorie de trei ore de la Otopeni. Nu i-am sunat pe ai mei, as vrea sa le fac o surpriza, dar cred ca adevaratul motiv a fost sa intarzii cat mai mult convorbirea cu mama pentru a-mi reveni. Am plans mult pe timpul calatoriei, facandu-i pe cei din jurul meu sa se uite crucis la mine, dar acum cred ca nu mai am nici lacrimi sau poate oboseala, dar sunt ca un robot care face ce trebuie si n-are sentimente. Incerc sa mi le ascund, sa le uit, sa nu gandesc sau sa simt prea mult.

Sun la interfon si astept sa-mi raspunda, imi sare in ochi, lipita pe usa scarii o lista cu datoriile la asociatia de locatari. Inconjurat cu rosu este numele familiei mele, urmaresc lista cu degetul si nu-mi vine sa cred ca au o datorie atat de mare.

Ah, la naiba! Aproape o mie si ceva de euro!

-Da! ii aud vocea tatei.

-Sunt Stefy! ii raspund si-l aud cum apasa repede pe tasta.

Pana intru in casa scarii, el deja alearga pe scari si ma imbratiseaza ca o furtuna. Nu isi arata prea mult afectiunea fizic, dar acum cred ca mi-a dus foarte mult dorul pentru ca ma tine strans in brate facandu-ma sa zambesc, nu ne-am vazut de vreo noua luni decat pe Skype.

Se desprinde jenat din imbratisare si imi ia bagajele carandu-le pe scari, in pragul usii o vad pe mama topaind de fericire.

-Stefy! De ce nu ne-ai zis ca vii ? imi spune bucuroasa si ma trage intr-o imbratisare calda.

Nu mai rezist si de data asta imi dau lacrimile, mi-au lipsit atat de mult, acum imi dau seama. Cu toate ca am fost plecata de la optisprezece ani de acasa la facultate in Bucuresti, veneam o data la doua luni acasa sau ma trezeam cu ei la camin, dar acum distanta a fost prea mare.

-De ce n-ai zis ca vii , il trimiteam pe tatal tau sa faca piata si-ti faceam niste sarmale , mi-ai spus ca ti-e pofta de ele ...., incepe mama disperata

Ce-o fi cu mamele astea ? Mereu se gandesc ca ai nevoie de mancare!

-Mama , e zece seara ! Nu imi este foame , doar sunt foarte obosita si vreau neaparat sa fac un dus , atata tot! Imi faci maine sarmale! ii spun pupand-o pe ambii obraji

-Arati diferit , imi spune intorcandu-ma pe o parte si alta

-Iubito, cum vrei sa arate daca a fost prin straini atata timp ? O sa-si revina , mai trebuie sa puna pe ea vreo trei kilograme si arata ca inainte ! ii raspunde tata facandu-ne sa radem pe amandoua

Ma bucur ca i-a raspuns el si n-am fost nevoita sa spun cine stie ce baliverne , ca sa nu-si dea seama ca ma si simt foarte rau .

-Bunica ce face? o intreb din baie

-O sa se bucure cand o sa te vada , matusa ta crede ca de asta se chinuie si nu se duce , pentru ca isi doreste sa te vada prea mult , o aud pe mama cum vorbeste cu tristete

O Doamne , asta mai imi lipsea , sa moara si bunica !

Cred ca e adevarat ceea ce a gandit matusa mea si ce am mai auzit pe la vreo doua batrane , pentru ca bunica mea a murit dupa vreo doua ore dupa ce m-a vazut si i-am povestit ce-am mai facut , bineinteles , fara sa-l pomenesc pe el.

Toata lumea e suparata si incep alergaturile pentru cele necesare . Este dusa la Casa mortuala de la biserica din oras , iar noi incepem sa ne impartim sarcinile intre noi . Tata si varul meu se ocupa de tot ceea ce inseamna transport facand pe soferii , iar noi femeile cu restul. Mama m-a luat deoparte imediat dupa ce a murit si m-a rugat cu lacrimi in ochi sa o ajut cu banii pentru ca n-au deloc , toti s-au dus pe medicamente si strictul necesar in casa

-Matusa ta , stii ca n-a mai lucrat pentru ca a ramas sa aibe grija de ea , varul tau n-are bani ,abia se descurca avand doi copii mici si un singur salariu ...asa ca ...te rog, Stefania ! Stiu ca ai venit mai devreme acasa si probabil esti la limita cu banii pentru cabinet , dar n-am de unde sa iau ..., am incercat sa strang , dar n-am putut ....Am vorbit si la banca unde aveam imprumutul pe care l-am luat pentru ultimul an al tau de facultate , dar n-au vrut sa ne dea si ....toata baza mea e in tine , imi spune cu lacrimi in ochi , tinandu-ma de mana