Cap. 35

17.8K 844 24
                                    

Privesc trandafirul din fața usii, e al patrulea pe săptămâna aceasta. De la nunta nu l-am mai văzut, dar de atunci am început să găsesc câte o floare. Nu stiu când vine si o lasă, pentru că nu l-am prins vreodată, dar dimineața când plec spre cabinet m-am obisnuit sa-l găsesc. La fel si seara înainte de culcare, pe la ora zece, îmi trimite mereu același mesaj.

,,Noapte bună, iubita mea! Te iubesc!''

Bineînțeles că nu i-am răspuns niciodată si sunt chiar nervoasă că mă hartuieste, dar în același timp mă face să zâmbesc si să simt iar. Nu stiu ce simt, dar mă bucură gesturile lui.

Inseamna ca nu te-a uitat si chiar te iubeste , nu? imi spune inima

Totuși, undeva în adânc îmi doresc sa-l vad, sa-l ating, sa- i miros parfumul.

Asa rămân in fiecare zi, pierdută în gânduri privind pe geamul cabinetului.

Oare ce-o face in momentul ăsta?

-Vă rog să mă ajutati! Nu vreau să moară! aud pe hol pe cineva si-l vad pe Scot dând buzna în cabinet.

E însoțit de un baiat de vreo treisprezece ani care ține în brațe un câine.

-Ce s-a întâmplat?

-Are dureri mari, tremură si e slăbită, ar fi timpul sa fete, dar ...asa e de câteva ore, îmi spune cu lacrimi în ochi.

-A vărsat?

-Da, un lichid verde. E grav?

O consult pe femela din rasa buldog francez si-mi dau seama ca trebuie sa-i fac cezariana.

-Scot, te rog du-l pe băiat afara si cheama-l pe Ben. Spune-i ca e o urgenta!

Reușim cu greu să scoatem doi pui vii si doi morți. Femela se simte foarte slăbită, dar rămâne s-o ținem sub observație în noaptea aceasta.

-O să mă ocup eu de ea, o să vin de câteva ori s-o verific, îmi iau răspunderea în fata lui Ben si a băiatului pe care-l văd foarte trist.

-Vino mâine si să speram c-o sa fie bine, încerc sa-l incurajez batandu-l pe umăr.

-Deranjez? îi aud vocea în spatele meu facandu-ma să tresar

Mă întorc si-l vad în pragul usii, zambindu-mi. E îmbrăcat lejer, intr-un tricou simplu mulat si în blugi, părând foarte relaxat si binedispus.

Ce dracu cauta aici?

Si-a gasit si momentul să apară , eu sunt super obosita, stresata, supărată si nervoasă din cauza cateilor pierduți, iar el e atât de fresh.

Cred si eu! El a dormit toata noaptea linistit, în timp ce eu am facut drumuri la toaletă varsand, că până la urmă am adormit sprijinită de capacul wc-ului. După ce că eram foarte obosită, am mai avut si o zi solicitantă si obositoare.

-Da, deranjezi! Nu e nici locul si nici momentul potrivit de a socializa, Sonny! îi răspund nervoasă si uracioasa.

Stiu ca n-are nici o vină acum, dar simt nevoia să refulez, să mă razbun pe ceva sau cineva si asta e!

Ghinionul lui ca m-a gasit in starea asta!

Se uită la mine atent, apoi la Scot, dar nu face nici o mișcare, ceea ce mă enervează mai mult.

-E un cabinet veterinar, aici vin doar stăpânii de animale, asa că .... il expediez privindu-l în ochi.

Astept să izbucneasca, să se enerveze si să tipe, să se manifeste cumva, dar el mă uimeste iar. Îmi zâmbește si se pregăteste să plece.

NOIUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum