Îngerul meu

Capitolul 15

Dimineata Angel se trezi in bratele lui Aiden. Insa se simtea extrem de bine. Totusi stia ca e gresit, iar locul ei nu era acolo. Asa ca incerca sa se ridice, insa nu reusea. Incerca deasemenea sa-l trezeasca si pe el, insa fara rezultate. Dormea extrem de strans. Era intors cu fata spre ea. Putea spune ca arata extrem de bine in lumina diminetii. O idee nebuneasca ii trecu prin cap. Incepu sa-i mangaie usor fata. Care se simtea extrem de bine la atingere. Nu se abtinu asa ca isi trecu mana prin parul sau. Era atat de placuta senzatia. Dori sa-si i-a mana insa ii fu prinsa de mana lui. Se rusina din cauza la ce facu si dori sa-si traga mana, insa i-o tinea prea strans. Asa ca hotara sa coboare din pat, insa imediat fu trasa inapoi, insa de data asta sub el.

-Aiden? Ce faci?

Vocea ii tremura in timp ce corpul lui era complet deasupra sa. Putea observa ca ochii lui emanau dorinta.

-Intrebarea e, ce faceai tu, ingerasule?

Il observa cum ii zambea cald. Isi muta ochii in alta parte, doar pentru a nu-l privi. Ii era foarte rusine. Ii simti mana cum i se plimba pe chip. Era o senzatie extrem de placuta. Isi intoarse privirea pentru al privi. Acum fetele lor erau extrem de aproape. Ceea ce o facu sa inghita in sec. Cand buzele lui mai aveau un pic usa se deschise brusc. Cei doi se ridica instantaneu. In usa statea Luke doar in pijama masandusi-si ochii obositi.

-Tati, aici erai. Te-am cautat, am crezut ca ai plecat. Insa ce cauti aici?

-Pai, aseara ingerasul a vazut un film de groaza, si s-a speriat. Asa ca m-a rugat sa dorm cu ea.

Cand auzi alintul folosit zambi. Simti un fior trecandu-i prin tot corpul. Luke se apropie, apoi se urca in pat si o lua pe Angel, strans in brate. Fata era total uimita de gestul lui.

-Acum esti bine, ingerasule?

-Mult mai bine.

Il saruta pe frunte, iar copilul o privi dragastos. Chiar nu-si imagina ce mama ar lasa asa un copil si ar pleca.

-Angel, mai esti cu noi?

Abia acum observa ca Aiden vorbea cu ea de ceva vreme.

-Ce spuneai?

-Spun sa te schimbi si cobori masa.

Aiden isi lua fiul si parasira camera. Nu avu nevoie de mult timp ca sa se shimbe si cobori. Cei patru erau deja la masa. Toti vorbeau si radeau.

-A venit. Credeam ca trebuie sa trimit pe cineva dupa tine.

-Ha, ha, foarte amuzant, Amy.

Apoi se aseza la masa. Nimeni nu mai spunea nimic. Doar Luke povestea diferite istorii. Iar ceilanti il ascultau cu atentie. Isi ridica ochii si il vazu pe Aiden usor abatut. Oare sa fie intamplarea de dimineata vinovata? Nu ar crede.

-Deci, azi iesiti la lucru?

-Da.

Angel raspunse grabita. Amy doar aproba. Apoi se ridica de la masa.

-Eu voi pleca, trebuie sa trec pe acasa.

-Sa te conduc.

Aiden se ridica si el. Iesira din casa. Angel nici macar nu avea curajul sa-l priveasca. Insa isi aminti ca ii cumpara apartamentul.

-Mi-ai cumparat apartamentul, nu?

-Nu-ti fa griji, iti voi da actele.

-Atunci trebuie sa-ti intorc banii, adica greu insa voi reusi.

-Nu e nevoie.

-Dar...

-Nici un fel de dar. Apropo te duc eu.

Dori sa nu accepte, insa era insistent. Asa ca nu avu alternativa. Urca si nu dori sa mai comenteze nimic. Desi era abia dimineata ambuteiajele erau colosale. Prefera sa priveasca pe geam. Ii parea bine ca el nu-i zicea nimic. Nu stia ce i-ar putea raspunde in legatura cu cele intamplate dimineata. Dupa un drum mai lung o lasa in fata blocului. Ii multumi si urca in apartament. Se schimba repede de haine si pleca lejer spre cafenea. Avea multa energie. Fiind aproape ora doisprezece cafeneaua era plina. Fu surprinsa sa o vada pe Amy deja la lucru. O mai saluta inca odata si pleca printre mese, pentru a lua comenzile. Se opri in dreptul unei mese. Acolo statea un barbat, in jur de douazeci si doi de ani. Era frumos. Ii zambi.

-Ce doriti?

-Ei bine, o cafea tare. Si daca ai timp putem sta sa discutam.

-Cafeaua va veni repede, insa cat despre discutat, cand voi avea timp.

El doar aproba. Angel pleca, iar dupa un timp ii aduse comanda. Apoi ziua trecu repede, insa acel domn tot o astepta. Asa ca hotari sa vorbeasca cu el. Dupa o discutie lunga amicala, afla ca-l cheama Alex, are douazeci si doi de ani si are o firma. Desi, intr-un timp scurt cei doi au inceput sa se inteleaga extrem de bine.

In urmatoarea saptamana Alex era numai pe la cafenea. Vorbea si-si petrecea timpul cu Angel. Se putea spune ca intre ei se lega o prietenie extrem de stransa. Chiar ajunse sa vorbeasca mai rar cu Amy. Il cunostea de putin timp, insa creara o legatura puternica. Erau mai mereu impreuna.

Pe de alta parte Aiden ii urmari tot timpul. Nu-i placea deloc de acel baiat. Iar mai ales faptul ca Angel e din nou distanta de Amy, nu il bucura. Ii privea mereu cum rad, insa ceva dubios era la el. Ceva care il facea pe Aiden nervos. Nu dorea ca ea sa stea in preajma lui. Pe fata lui scria clar ca nu e de incredere. Insa stia ca nu-l va asculta. Stia insa ca aceasta noua prietenie o va da pe dinafara pe Amy. Iar el nu dorea asta.

Angel nici macar nu observa cat de repede Alex ii intra pe sub piele. Nu era obisnuita sa se ataseze de persoane. De data asta, insa hotari sa-i dea o sansa. Asa devenira prieteni. Se simtea extrem de bine si se intelegeau tot asa. Acum doar radeau din cauza unor intamplari.

-Deci, nu cred, cum sa tunzi pisica?

-Stiu, eram foarte amuzant cand eram mic.

Cei doi au inceput sa rada din nou.

-Angel, ma simt bine cu tine.

-Si eu.

-Ce zici? Putem maine sa iesim? Insa de data asta la o intalnire?

-Eu, nu stiu, ei bine...

-Nu-i nimic, alta data.

-Nu, de fapt accept.

-Bine, maine la 8?

-Da.

Apoi Alex pleca. Angel era extrem de fericita. Nu din cauza intalnirii ci fiindca Alex o intelegea. Insa regreta ca se indeparta de Amy. Stia, insa ca Amy o intelege. Ceea ce nu era tocmai asa. Amy ducea dorul prietenei sale. Desi credea ca vor fi bine, nu era asa. Cu fiecare clipa petrecuta cu Alex, Angel fara sa isi dea seama se indeparta de Amy.

Vechi prieteni, precum vechi spade, sunt in continuare, cei mai de incredere.