Seria "Inima de înger". Volumul 1
Angel White , o copila de 19 ani care a suferit cat pentru o mie de vieti. Viata s-a jucat cu ea in toate felurile posibile. Un suflet curat, insa care nu a mai primit caldura si sustinerea atat de necesara pentru e...
Aiden statea pe marginea patului si o privea. Vede cum incet, incet, incepe sa se trezeasca. Ceea ce-l facea pe Aiden sa se bucure. O privea cum se intinde apoi se ridica, insa nu o facu pentru mult timp, fiindca o durere apasatoare nu o lasa.
-Aiden, ce se intampla cu mine? De ce nu ma pot ridica? Aiden!
-Shh... Ingerasule, totul e in regula. E doar o stare trecatoare.
-Stare trecatoare? Ce s-a intamplat?
-Nu iti aduci aminte, nimic?
-Ba da, am fost cu Alex la cina. Apoi ai aparut tu, ati inceput sa va bateti, iar apoi...
-Nu-i nimic daca nu-ti amintesti. Iti voi spune eu. Ai incercat sa ne opresti, iar din neatentie ai nimerit exact cand acel idiot dorea sa ma loveasca. Si te-a lovit pe tine, apoi ai lesinat.
-Insa, Alex, unde e?
-Alex, Alex si iar Alex! Dupa ce te-a adus in starea asta te mai gandesti la el?
-Dar, a fost o greseala. Si trebuia sa te loveasca pe tine si nu pe mine, asa ca eu sunt vinovata. El doar nu s-a putut opri.
Aiden era nervos. Ea chiar nu-si dadea sema de lucrurile evidente, aflate chiar sub nasul ei. Era intratat de naiva. Nici macar nu stia cum ar putea s-o faca sa inteleaga.
-Gata? Ai terminat sau mai ai ceva de spus? Chiar nu vezi adevarata fata a lucrurilor? Ai ajuns sa ai o incredere oarba, intr-o persoana pe care o cunosti de putin timp. Nici macar nu-i mai acorzi atentie lui Amy. Ati devenit extrem de distante. Iar toate astea din cauza acelui nenorocit. La dracu! Angel, trezestete si intelege realitatea, nu e o persoana buna, nu e.
Chiar nu remarca cand glasul lui urca destul de sus. Iar dintr-o conversatie linistita crea una agitata. Iar in loc sa vorbeasca incepu sa tipe. Insa Angel observa. Tipetele lui o speriau. Fara sa-si dea seama incepu sa tremure, iar mici lacrimi i se formara in ochi. Insa Aiden nu se opri, ci doar continua.
-Daca era bun ar mai fi iscat acea bataie? De ce nu vrei sa intelegi? De ce esti asa de naiva? De ce crezi ca ar vorbi el cu tine? Pentru ca ii esti draga sau pentru miliardele pe care nu le ai? Sigur ca vrea ceva, insa nustiu ce anume. Insa tu nu vei mai avea nici o legatura cu el. Nici una!
-Bine.
Abia cand ii auzi glasul tremurat si suspinele, isi dadu seama ca ceva nu e bine. Se aseza langa ea si ii privi chipul plecat. Ii ridica usor fata si ii observa lacrimile care ii curgeau siroaie. Imediat o lua in brate. Desi nu stia ce e cu ea, trebuia sa recunoasca ca starea ei il afecta. O privi, apoi ii sterse lacrimile de pe chip.
-De ce plangi?
-Ai inceput sa tipi, m-am speriat si din cauza asta...
-Shh... Nu mai spune nimic. Imi pare rau. Doar promite-mi ca nu mai vorbesti cu el, bine?
-Promit.
Aiden o stranse si mai tare in brate. Mainile lui o inconjoara strans, tinand-o lipita de el. Barbatul tresari cand ii simti mainile inconjurandui abdomenul. Era o senzatie extrem de placuta.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Nici macar nu mai dorea sa-i dea drumul. Parfumul lui Aiden parea pentru ea, cel mai frumos. In acele momente de liniste nu se mai gandea la nimic. Doar la bratele lui. Barbatul insa era fericit ca o facu sa inteleaga totul intr-un la sfarsit. Iar faptul ca se afla acum in bratele lui, era un moment de nedescris pentru el. Desi avu atatea femei, nici una nu-i provoca acea senzatie de placere. Totusi era momentul sa se culce. Fiindca ambii trebuiau sa mearga a doua zi la serviciu.
-Ingerasule, hai sa ne culcam. Maine trebuie sa ne trezim devreme.
-Bine.
Aiden o privi cum vrea sa se culce in acele haine incomode, asa ca se ridica din pat pentru ai aduce ceva sa se schimbe. Fara sa-i spuna ceva iesi din camera. Angel ramase singura si confuza. Ea credea ca vor sta impreuna, insa acum isi dadea seama ca gresi. Dupa un timp usa camerei se deschise, iar pe ea intra Aiden cu o rochie de noapte in mana.
-Sper ca nu dormi. Ma gandeam ca ar fi incomod sa dormi in acele haine asa ca ti-am adus asta.
Aiden flutura prin fata ei acea rochie, iar ea zambi. Aiden dori sa iasa ca sa o lase sa se schimbe, insa Angel il opri.
-Ma ajuti? Adica, nu prea pot sa ma misc, si...
Imediat Aiden se intoarse si se aseza langa ea. Ii ridica tricoul si i-l dadu jos. Desi lumina nu era puternica putu observa o cicatrice destul de mare pe abdomen. Se bloca la vederea acesteia. Fara sa isi dea seama isi trecu mana peste cicatrice. Imediat Angel tresari si ii opri mana.
-Aiden! Te rog.
El se opri si o ajuta sa imbrace rochia. Apoi scapa si de pantalonii ei. Stinse lumina si isi aseza capul pe perna. Insa imaginea acelei cicatrici nu-i dadea pace. Dorea sa afle de unde oare si cine i-a cauzat-o. Nici Angel nu putea sa doarma. Mai ales simtindul atat de aproape. Era atat de incomod. Incepu sa se miste, pentru a gasi o pozitie comoda, insa nimic nu dadea roade.
-Nu poti sa adormi?
Glasul lui Aiden o facu sa tresara. Se intoarse cu fata spre el. Putea recunoase ca arata bine in lumina lunii. Insa ochii il faceau cu adevarat special. Acei ochi albastri pe care i-a remarcat prima oara cand l-a vazut.
-Nu prea.
-Te deranjeaza ceva?
-Nu. Doar nu pot gasi o pozitie comoda. Tu de ce nu dormi?
-Fiindca un anume ingeras nu ma lasa.
-Imi pare rau.
-Nu-i nimic. Vino aici.
Aiden o stranse la pieptul lui. Imediat se relaxa in bratele lui. Era atat de placut, iar parfumul lui era unul puternic, si extrem de incatator. Ceea ce o facea sa se lase moale in bratele lui.
-Noapte buna, Aiden.
-Noapte buna, ingerasule.
Angel zambi la auzul alintului. Usor, usor, somnul facandu-si aparitia. Aiden ii prinse mainile in ale lui, apoi o saruta pe frunte. Se simtea bine langa ea. Iar singurul lucru pe care-l mai dorea, era ca ea sa-si respecte promisiunea.
Unii oameni apar în viața ta ca o binecuvântare. Alții, ca o lecție.
