Îngerul meu

Capitolul 22

Propunerile lui Angel l-au facut pe Luke sa devina din ce in ce mai energic. Abia astepta sa petreaca o zi cu cei doi. Desi era doar un copil intelegea si accepta totul ca un adult. Prezenta lui Angel il facea sa se simta iubit. Asta era si cel mai important lucrul, iubirea. Mai ales pentru un copil. Iar fata stia asta mai bine ca oricine. Si mai stia ca trebuie sa lasi totul in urma, doar de dragul unui copil.

In casa era galagie. Amy nu isi gasea cine stie ce haine, iar acum tipa cat o tineau plamanii. Pe de alta parte Brian il presa pe Aiden sa-i imprumute masina, asta iscand o cearta intre ei. Iar Luke era nemultumit, fiindca Angel nu-si tinea promisiunea. Asa ca fata trebuia sa gaseasca o solutie, cat mai rapid. Capul ii duduia de la atata cearta. Hotara sa-i linisteasca pe rand. Primul cu care incepu fu Luke. Il vazu pe copil foarte trist. Se aseza langa el si il imbratisa.

-Ce s-a intamplat, te-ai suparat?

-Da, mami, pe tine.

-Si ce am facut?

-M-ai mintit. Ai spus ca petrecem ziua numai eu, tu si tati, insa nu o facem.

-Bine, asta se poate rezolva. Ii voi linisti pe cei de jos si facem un maraton de desene animate, iar ca bonus, maine iti iau ce-a mai mare inghetata.

Cei doi au batut palma, iar Angel pleca sa o ajute pe Amy sa-si gaseasca haina. Cand intra la ea in camera vazu un morman de haine. Amy imediat isi ridica privirea si ii spuse.

-Nu-mi gasesc tricoul rosu, ajuta-ma!

Angel se conforma. Problema consta ca avea peste douazeci de tricouri rosii, iar nici unul nu parea sa fie cel cautat. Amy ofta din ce in ce mai mult. Era imposibil sa gaseasca acel tricou. De parca nu ar putea lua altul. Spre uimirea celor doua, in camera intra Luke, cu tricoul lui Amy in mana. Fata il lua si il saruta pe micut. Angel ii zambi baietelului si iesi cu el din camera.

-Bravo, amice.

-Multumesc, acum putem merge sa vedem desene?

-Nu, fiindca mai am de despartit doi incapatinati. Stii cumva unde tine tati cheile de la masina?

-Da.

Baietelul ii facu semn si ea doar il urma. Adora acest micut. Era o raza de lumina, dupa ploaie. Doar cu un zambet o facu sa uite de toate cele intampalte cu o seara in urma. Baietelul ii inmana cheile, iar ea pleca grabita spre cei doi barbati, care inca se certau. Asa ca ii lua prin surprindere pe amandoi cand ii arunca cheile lui Brian.

-Ai grija de masina. Acum pleaca pana nu te omoara Aiden.

In acel moment Brian iesi rapid pe usa. Lui Aiden nu-i venea sa creada ce tocmai facu Angel. Dori sa-i spuna ceva, insa Amy ii distrase atentia cand iesi pe usa, iar Angel disparu.

-Stai sa pun mana pe tine, nu ai idee ce iti fac!

Amenintarea o sperie pe Angel, care fugi repede la Luke.

-Micutule, spune-mi unde sa ma ascund, fiindca tati e suparat.

-Imi pare rau, mami, insa nu mai sunt de partea ta. Tati, e aici!

In acel moment incremeni. Injura si fugi repede de acolo. Trebuia sa se ascunda. Mai ales ca Luke nu mai era de partea ei. Fugi spre camera lui Aiden, era aproape sigura ca nu o va cauta acolo, daca nu va face zgomot. Asa ca incet intra in camera. Insa asta fu greseala ei cea mai mare. Dadu de Aiden, intins in pat si care o privea ranjind. Dori sa iasa, insa Luke inchise usa.

-Acum e prea tarziu sa spun cat de tare imi pare rau?

Cei doi au ras, iar Aiden veni si o lua de talie. O trase aproape de el, ca mai apoi sa o puna pe pat si incepu sa o gadile, iar Luke i se alatura. Angel plangea deja de la atata ras. Ceea ce observa si Aiden.

-Acum, ingerasule, mai faci ceva ce nu vreau eu?

-D-d-a.

Reusi sa spuna printre rasete. Aiden incepu si el sa rada. O stia incapatanata, insa intratat. Era deja prea mult si pentru ea. Vazu cum incepe sa se sufoce de la atata ras, asa ca se opri. Nu dorea sa-i faca vreun rau. Desi ar fi vrut sa se mai joace un pic cu ea.

-Sper ca te-ai invatat minte. Fara astfel de decizii.

-Of, bine. Acum hai sa ne uitam la desene.

Luke batu din palme, iar Aiden ofta. Nu isi inchipuia ca va ajunge la aceasta zi. Ziua in care o fata va lua postul de mama al copilului sau. Insa se bucura ca e ea si nu alt cineva. Stia ca ea, mai bine ca oricine ii iubeste copilul. O trase in bratele sale si porni televizorul. Desenele au inceput sa ruleze pe marele ecran. Luke le privea zambind, iar Angel la fel. Fata nici macar nu observa ca se afla in bratele lui. O atinse gentil pe spate, trasand o linie invizibila deasupra tricoului. Simti cum tresari sub atingerea lui. Ii placu. Aiden o trase mai aproape in timp ce incepu sa se concentreze pe desenele animate.

Mai tarziu, barbatul vazu cum Luke adormi. Asa ca se hotara sa-l lase cu ei in acea seara. Il inveli, apoi se baga si el sub patura. Angel se simti in plus, asa ca dori sa plece. Nu dorea sa-i incomodeze. Si se indrepta spre usa. Aiden nedumerit o intreba ce face.

-Plec.

Raspunsul ei il facu sa fie si mai nedumerit. Asa ca se ridica si se indrepta spre ea.

-De ce pleci? S-a intamplat ceva? Am gresit cu ceva sau poate gadilatul...

-Nu, Aiden, doar ca ma simt in plus. Simt ca nu e locul meu, aici, cu voi doi.

-Da? Si atunci unde ti-e locul? Singura intr-o camera? Nu! Atunci cum poti spune asta? Nu esti in plus. Din contra, fara tine ceva ar lipsi. Te rog.

Angel il privi. Era sincer. Iar asta o facea sa-si dea seama ca el chiar nu glumeste. Asa ca il urma in pat. Luke, acum fiind in mijloc. Angel il mai privi odata pe Aiden,ca mai apoi sa-l imbratiseze pe baietel. Simti cum o mana o apuca gentil pe a sa si zambi. Stia cine e, asa ca adormi, simtindu-se in siguranta.