Îngerul meu

Capitolul 28

De dimineata Angel simti nevoia de a iesi din casa. Toata noaptea ii fu incarcata de ganduri. Nu reusi sa inchida un ochi toata noaptea. Lucrurile intamplate in ultimele zile i-au dat peste cap gandirea. Acum nu mai era sigura de nimic. Iesi, insa nu stia unde merge. Era prea prinsa in ganduri pentru a mai constientiza ceva. Gandul ii zbura numai la Aiden si la cuvintele lui.

„Te iubesc, Angel! Te iubesc! Si tu ma iubesti, nu-i asa?"

„Nu, Aiden! Nu am nici un sentiment pentru tine, nu te iubesc!"

Cuvintele acelea i se repetau in minte, iar si iar. Isi ridica privirea din pamant, iar spre surprinderea ei, in fata il avea pe Aiden. Dori sa-l ocoleasca, insa el o lipi de pieptul sau apoi ii sopti:

-Cat timp te vei mai minti, Angel? Doar odata intreaba-ti inima ce vrea.

Angel se desprinse din bratele lui si isi cotinua drumul. Cand se intoarse nu il mai vazu. Privi disperata in toate partile, apoi realiza. El fu doar o iluzie. Asa ca isi continua drumul. Nici macar nu constientiza cand ajunse pe sosea. Mergea de parca era in transa. Avea in gand numai vocea lui.

„Nici un sentiment? Nu acesta e adevarul! Angel, vad asta in ochii tai!"

Brusc fu trasa de cineva inainte sa fie lovita de o masina. Cand privi il vazu pe Aiden. Il privea cu atata durere. Incepu sa fie zguduita, iar cand privi din nou vazu un alt barbat in locul celui pe care il dorea.

-Doamna, unde va uitati? Daca nu va trageam la timp era sa faceti un accident.

-Scuze.

-Scuze, scuze, trebuie sa te uiti pe unde mergi.

Barbatul pleca, iar Angel ramase acolo. Era extrem de buimaca. Privi in toate partile, insa nu-l vazu. Nu intelegea ce se intampla cu ea. De ce mintea ii joaca asemenea feste? De ce nu putea doar sa-l uite? In timp ce trecea strada il vazu din nou. Parea ca totul se invartea in jurul lui. Pentru un moment isi dori sa mearga la el, insa isi dadu seama ca era o iluzie.

Se apropie de casa. Cand in drumul ei aparu din nou Aiden. Trecu doar pe langa stiind ca e doar in mintea ei. Il vedea cum trece pe langa ea si o priveste. I se parea ca innebuneste. In timp ce trecea pe langa o masina il vazu sprijinit de ea. Ii privi ochii patrunzatori si il ocoli. In timp ce mergea isi aduse aminte promisiunea lui.

„Daca asta e raspunsul tau voi pleca. Voi pleca din oras pentru totdeauna, iar tu nu vei mai auzi de mine."

Apoi cuvintele lui Amy i-au revenit in minte:

„Aiden pleaca maine in Canada, pentru totdeauna."

Realiza ca el chiar ii va indeplini dorinta. El chiar va pleca de langa ea. Insa acum nu mai stia. Oare chiar dorea ca el sa plece cu adevarat? Deodata simti o mana pe umar. Privi si il vazu din nou pe Aiden. El o privea zambitor. O apuca de talie si incepu sa o conduca spre un loc anumit.

-Confuza? Ai multe intrebari si nici un raspuns? Crezi ca nu vei gasi raspunsul? Te voi ajuta eu. Daca ai vreo intrebare reflecteaza. Nu oriunde, ci aici.

Cand privi in dreapta sa, el disparu. Acum se afla in parc. In locul in care il aducea pe Luke sa se joce. Ii era atat de dor de el. Se aseza pe o banca si incepu sa se gandeasca. Nu stia ce se intampla cu ea. Se gandea din ce in ce mai mult la el. De ce nu ar putea disparea din viata ei? Dupa tot ce i-a spus gandul ii zboara inca la el. Acum nu mai stia ce e bine si ce nu. In mintea ei erau o multime de intrebari, iar de fiecare data i se parea ca face ceva gresit. Insa nu stia la ce se gandea mai mult. La sentimentele sale pentru Aiden sau la plecarea lui in Canada? Stie ca intre ei nu poate fi nici o relatie si totusi...

Se ridica sa plece, insa il vazu din nou. Iar de acea data nu mai era o iluzie. Era chiar el. Se ascunse dupa un copac pentru al privi. Nu putut sa nu ii observe fata obosita. Durerea se citea in ochii lui. Parca i se rupea sufletul cand il vazu asa. Dori sa plece, insa glasul lui o opri.

-Angel! Stai, te rog.

El o prinse din urma.

-De ce pleci? Stiu ca incerci sa stai departe de mine, insa nu e nevoie sa faci toate astea. Eu voi pleca foarte departe de tine, dar ma bucur ca te-am intalnit. Stii m-am gandit ca va fi bine sa te mai vad inainte sa plec. Stii, toata viata am primit ce am dorit. Azi, pentru prima oara nu pot primi ceea ce-mi doresc. Multumesc! Din toata inima iti multumesc. Ai reaprins in mine acele sentimente irepetabile de dragoste. Lasa asta, nu te pot forta sa ma iubesti. Si deasemenea nu ma pot opri sa te iubesc. Voi lasa totul si voi pleca. Insa nu voi uita niciodata aceasta perioada din viata mea. Fiindca viata mi-a dat cel mai frumos cadou. Tu! Serios, Angel, ce mi-ai oferit tu intr-un timp atat de scurt, nu mi-a oferit nimeni intr-o viata. Ti-am lasat un cont cu bani. Cineva iti va aduce hartiile necesare pentru el.

-Aiden! De ce ai facut asta. Stii ca ma pot descurca.

-I-am lasat fiindca stiu ca ii vei folosi cum trebuie. Ai destui bani incat sa uiti ca a existat vreun Aiden vreodata. Bine. Acum plec. De fapt aceasta zi e minunata. Deoarece te-am intalnit aici. Am zis sa te mai privesc odata. Te-am privit. Eu voi pleca, iar tu... Tu ai grija de tine.

Aiden o mai privi cateva secunde ca mai apoi sa plece. Cat de mult ar fi vrut sa o imbratiseze si sa o sarute. Insa stia ca ea nu il doreste, asa ca se resemna. Ii mai arunca o ultima privire si pleca. Angel pleca si ea. Gandul ii zbura numai la el. Era ingrijorata si aeriana. Nici macar nu observa cand ajunse acasa. Se aseza pe canapea, iar lacrimile au inceput sa-i curga pe obraji. Singura nu stia de ce plange. Cuvintele lui i se repetau in minte mereu. Isi astupa urechile, insa nu avea nici un efect. Cuvintele pareau ca nu se mai termina. Lua fotografia parintilor sai in mana si isi privi mama.

-As vrea atat de mult sa fii aici. Stii am o problema. Cred ca m-am indragostit. Insa nu imi dau seama daca e corect sau gresit.

Imediat cuvintele mamei ei si-au facut aparitia. Mama ei ii spuse ceva despre asta.

„Angel, dragostea nu poate fi corecta sau gresita. Gresit e sa nu spui cand iubesti. Insa iubirea, nu, ea nu poate fi gresita. Daca baiatul e bun, si iubeste fata, atunci fata nu trebuie sa fie confuza. Dragostea e cel mai frumos sentiment. Esti mica, nu vei intelege, insa vei creste si iti vei da seama ca am dreptate."

-Multumesc, mama.

Angel isi lua geanta si iesi din casa. Nu avea timp de pierdut. Acum trebuia doar sa ajunga la timp.