Anonimii//Vol. II

Capitolul 7

-Gus, asteapta-ma! tip si fug spre Gus care mergea linistit spre casa.
-Grabeste-te, melcule. tipa inapoi si se aseaza pe o banca din apropierea sa.
-Pe cine faci tu melc, testoasa? zic in momentul in care ajung in dreptul sau.
-Pe cine faci tu testoasa, autobuzule? intreaba si ma prinde de guler.
-Ok, renunt. Nu mai stiu chestii care merg incet. spun renuntand.
-Ce spui de IQ-ul tau? spune dandu-i drumul gulerului meu.
-Te sfatuiesc sa fugi. Si-ar fi bine sa nu fi la fel de incet ca o bunicuta, mototolule. tip si il privesc cum fuge.
*
-Unde te-ai ascuns, frumuselule? Hai la Renne sa te macheze putin. spun miscandu-ma lent si privind in jur precauta.
-Renne,termina. Ma ingrijorezi. zice din ascunzatoarea sa.
-Nu te ingrijora, Gusy. Nu o sa iti fac nici un rau. spun departandu-ma intentionat de locul in care este ascuns.
-N-as prea avea increde... formuleaza el, insa prea tarziu pentru ca deja sarisem peste el.
-Am sa stau pe tine pana mori. il amenint cuibarindu-ma cu fundul pe burta lui.
-Asta o sa se intamle in curand, esti la fel de grea ca o balena. spune el zbatandu-se ca un peste in tigaie.
-Ai spus ceva? intreb eu rastita uitandu-ma la el cum neaga frenetic din cap. Asa ziceam si eu. continui apoi.
-Te rog, da-te jos. O sa ma omori. Promit solemn ca nu o sa fug. zice incercand in zadar sa se ridice.
-Ok. spun dulce si ma dau inapoi jos de pe burta sa, asezandu-ma mai apoi langa el.
-Cat e ceasul? intreaba rezemandu-se de zidul din spatele nostru.
-18:45. spun uitandu-ma la ceasul de la mana mea.
-Ar trebui sa mergem acasa. spune ridicandu-se in picioare si intinzandu-mi mana ca sa ma pot ridica.
-No. Nu imi place sa stau singura. zic aducandu-mi aminte de parintii mei care lucreaza pana tarziu.
-Atunci hai pe schela. spune schimband brusc directia si ajungand sa mearga pe trotuarul care ducea spre blocul unde se afla schela.
Schela de fapt este acoperisul unui bloc nefolosit de ceva timp insa intr-o stare buna.
-Si... Cu cine mergi la bal? intreaba el intr-un final.
-E rusinos daca spun ca nu stiu cu cine mai exact? spun privind blocul ce se inalta in departare.
-Oh, m-am prins. Mergi cu anonimul tau. spune oarecum intristandu-se.
-Da... Uh, dar tu? spun privindu-mi tenisii.
-Speram sa merg cu tine. Probabil acum voi fi nevoit sa merg singur. spune ajungand in fata blocului si deschizand usa de la intrare cu o dublura a cheii proprietarului, adica a bunicului sau.

Ma simt prost. Gus chiar voia sa mearga cu mine, dar eu am acceptat oferta unui anonim.
*
-Imi place cum se vede orasul de aici. spun dupa ce o liniste apasatoare se lasa intre noi.
-Da, e chiar uimitor. zice asezandu-se pe acoperis si jucandu-se cu dublura cheii blocului.
-Hai, nu fi suparat. Nu stiam ca vrei sa ma inviti. Daca as fi stiut nu i-as fi acceprat in veci propunerea. spun asezandu-ma langa el.
-Nu sunt suparat, Renne. Chiar nu sunt. spune asezandu-si capul in poala mea.

Nu spun nimic, doar imi bag mana in parul lui si il mangai usor.
E matasos.
E de parca ar fi parul unui fete.

-Ma bucur. N-as fi suportat sa te stiu suparat. zic si ii zambesc.
-Sunt fericit ca aud asta. spune si se ridica brusc din poala mea.
-De ce? intreb confuza.
-Pentru ca daca n-ai fi suportat, te-ai fi suparat si tu, iar eu n-as mai putea face asta. spune sarutandu-mi fruntea dulce.
-Crezi ca am uitat ca iti datorez o mama te bataie? spun ridicand pumnul.
-Ai stricat momentul. spune el punandu-mi mana pe frunte si impingandu-ma in jos pana am atins cimentul cu umerii.
-Ba nu. Doar ti-am adus aminte ca o sa iti trebuiasca pansamente. zic si ma intind cu totul pe ciment punandu-mi mainile sub cap si observand ca si el face la fel.
-Chiar mergi cu el la bal? Nu iti este frica? spune intorcandu-se cu fata spre mine.
-Ba sa stii ca mor de frica, insa curiozitatea ma omoara. spun facand acelasi lucru ca si el.
-Ca sa stii, eu sunt mereu aici. Sunt in stare sa il bat mar daca iti face ceva. spune rezemandu-se in cot si jucandu-se cu o suvita din parul meu.
-Merci, Gus. spun zambindu-i.

Asta-i Gus:

Asta-i Renne: