Îngerul meu

Capitolul 39

Dimineata se ivi mai repede ca oricand. Angel dori sa se ridice din pat, insa Aiden nu o lasa. Ii prinse mana si o trase inapoi. Ea incerca sa plece, insa fara speranta. O tinea strans. Luke incepu sa se intoarca pe o parte si pe alta. Nu-si putut gasi locul, asa ca se ridica nemultumit din pat. Cei doi il priveau amuzati.

-Mami, tati, sunteti culmea. Din cauza voastra nu pot sa dorm. Plec in camera mea.

Copilul pleca somnoros. In timp ce Aiden isi trase logodnica in bratele sale. Ii oferi un sarut pe buze si ii mangaie chipul. Fata tresari sub atingerea sa. Dori sa se plece, insa nu avea nici o sansa.

-Ingerasule, unde te grabesti? Vrei sa scapi de mine asa de repede?

-Aiden! Avem oaspeti, iar masa nu e gata. Si desigur ar trebui sa manance dupa ce se trezesc. Asa ca plec sa fac ceva mancare.

-Bine, insa termina repede.

Angel ii oferi un sarut si isi schimba hainele. Apoi pleca sa pregateasca mancarea. Nu trebuia sa dea rau in fata oaspetilor. In timp ce Aiden era atat de nemultumit de prezenta oaspetelui. Desi il considera pe Ryan ca un frate, nu ar putea sa-i spuna despre Amber. Vedea pe fata lui fericirea. Fericirea de a o avea alaturi. Acelasi sentiment il simtea si el cand se afla alaturi de Angel.

Ryan i se alatura fetei in bucatarie. Mirosul il ademeni de cand se trezi. Era fericit ca Aiden si-a gasit jumatatea. Desi nu stia ce s-a intamplat cu mama lui Luke, asta nu mai conta. Vedea clar in ochii lor iubirea pe care si-o poarta.O ajuta pe fata sa puna masa.

-Angel, eu termin, iar tu poti pleca sa o chemi pe Amber?

-Desigur.

Fata uraca repede scarile si intra in camera celor doi. Cand intra o vazu cautand ceva cu disperare.

-Amber, micul dejun e gata.

-Doar o clipa.

-S-a intamplat ceva?

-De fapt, nu-mi gasesc cerceii care se potriveau perfect cu rochia. Si nu pot purta alt ceva.

-O clipa. Am niste cercei care s-ar potrivi perfect. Ti-i voi aduce.

-Cum poti sa dai alt cuiva ceva ce-ti apartine? Adica, daca imi atinge cineva lucrurile ma enervez. Eu nu sunt asa posesiva cu lucrurile mele.

-Ar trebui sa fii. Altfel ti le poate strica sau fura oricine.

-Amber, fiecare are propriul punct de vedere, si deasemenea fiecare cauta altfel fericirea. Iar eu, voi fi fericita sa te ajut.

-Esti foarte draguta. De asta s-a indragostit Aiden de tine. Cum a inceput? Dragoste la prima vedere? Spune-mi cum v-ati intalnit?

-Pai a fost ca in filmele de dragoste. Am dat intamplator peste el, in timp ce ma grabeam la serviciu. Apoi ca prin minunte am ajuns sa ne intalnim din ce in ce mai des, iar de fiecare data o cearta era la ordinea zilei. Pana incet am inceput sa lasam certurile de o parte. Si asa s-a nascut dragostea noastra.

-Iar Luke?

-El e cel mai mare dar de la Dumnezeu. Este un adevarat inger. Il iubesc mai mult decat propria-mi viata. Bine, acum spune-mi tu, de unde il cunosti pe Aiden?

-Pai l-am cunoscut in liceu. Era sufletul oricarei petrecere. Nu era cineva care sa nu fi auzit de el. Avea mereu zambetul pe buze. Insa acum, acum se ascunde. El nu era asa, acum e mai sumbru. Sunt sigura ca-i lipseste vechea lui viata.

-Chiar nu stiu ce sa zic. Poate ai dreptate. Face toate astea pentru mine si Luke. Nici nu mi-am dat seama ca venirea mea in viata lui il va face sa se desparta de toate acele distractii. Oricum, ne-am luat cu vorba, ce zici sa mergem. Trebuie sa mancam.