Maritata cu Forța

Cap 22 Scrisoarea II

" Unde-i credință/ Acolo e Iubire/ Unde-i iubire / Acolo e pace/ Unde-i pace/ Acolo e binecuvântare/ Unde-i binecuvântare/ Acolo e Dumnezeu/ Unde-i Dumnezeu/ Acolo sunt și Eu!"
(Binecuvântarea Casei)

Venise în casa tatălui ei ca sa își găsească pacea, simțindu-se pierdută. În ultimul timp vedea viata ca pe o clepsidră, iar Dumnezeu din păcate o intorsese fara stirea eu, iar universul i se transformase dintr-odată într-un haos. Se venise acasă atât de fericită, dar găsise un tată absent și bolnav. Apoi printr-un joc al sorții se măritase cu un bărbat egoist și insensibil, care nu o putea accepta așa cum este. Dorea ca nevasta lui sa fie una dintre acele păpuși perfecte cu care el avea obiceiul sa se afișeze prin societate. Nu îl interesau dorințele, aspirațiile ei și ar fi zdrobit-o imediat dacă nu îi făcea pe plac. Îi cerea atât de multe, dar el nu oferea mai nimic. Pentru Sirius Severus Black defectele erau poleite cu aur și aveau o valoare inestimabilă. De exemplu: minciuna reprezenta o calitate, onestitatea și blândețea neavând loc în lumea lui; puritatea o vedea ca pe o slăbiciune, astăzi naivii sunt striviți și aruncați cu o precizie extraordinara la coșul de gunoi. Cum putea ea, Maria, să își găsească pacea într-un univers pe care nu îl înțelegea și nici nu îl putea accepta?

Căzu în genunchi plângând strângând scrisoarea tatălui ei, pe care o găsi întâmplător în cartea ei preferată: Mândrie și Prejudecata de Jane Austen. " O tata, m-ai părăsit lăsându-mă pradă lupilor. Iar cel mai periculos e chiar... soțul meu, ales de tine! Nu, nu te cert, dar vezi tu oare din planul superior în care te afli cum adoră sa tragă cu săgeți otravitoare în mine? Mă vânează ca pe o fiară sălbatică și după ce mă chinuie, mă eliberează ca să mă prindă din nou. Am încercat sa te fac mândru de mine: la scoală luptam să am notele cele mai bune, nu ți-am ieșit niciodată din cuvânt, iar tu.. m-ai părăsit lăsându-ma să mă zvârcolesc în propriul infern. Am încercat să îl înfrunt, dar Severus mă frânge de fiecare dată! Căsnicia trebuie să fie plină de iubire, respect și încredere, dar nici una dintre aceste trei ingrediente magice nu este prezenta în a mea. Viața mea e ca un puzzle care a început să se destrame, iar piesele aluneca și se pierd."

Se ridică în picioare, ștergându-și praful de pe fustă. Era în biblioteca ei iubită, refugiul ei de când era mică. Când era certată, aici se retrăgea găsindu-și alinarea în cărți. Iar acum găsise această foaie prăfuită adresată ei. Da, o va pune în poșetă și o va citi liniștită în cameră. O va citi când se va simți pregătită, acum nu ... "Iar fugi? Până când?" Înghiți în sec, transpirase toată de emoție. Adevărul era că și dormitorul îl pierduse, de acum încolo până când prietena ei își va găsi un apartament, ea va fi obligată să împartă camera cu Severus. Spera ca prezența ei să compenseze această înțelegere oribilă. "Nu sunt o lașă!" Mâinile îi tremurau când rupse plicul. Pierdută în propriile gânduri nu observase întunericul din încăpere. Căută un sfeșnic, știind că tatăl ei ținea două, trei lumânări pe birou pentru orice eventualitate. Așa o învățase și pe fiica lui să fie prevăzătoare și sa aibă mereu la ea: chibrituri, pix, carnețel, briceag și o sacoșă. După câteva minute, care păruseră o eternitate, le găsise: două sfeșnice cu câte cinci lumânări fiecare stăteau mândre pe birou. Le aprinse, iar lumina o mai calmă puțin, dar nu îndeajuns. Avea nevoie să bea ceva, nu băuse alcool în viața ei. Dar pentru prima dată, simțea nevoia să bea ceva tare.

Acum stătea pe fotoliul din piele, pregătită. Într-o mână ținea paharul plin cu whisky, iar în cealaltă scrisoarea. Dar după ce parcursese primele rânduri, se auzi o bufnitura puternică, paharul in contact cu podeaua se spărsese în mii de bucăți. Dar Maria nu era atentă, ridicându-se tremurând în picioare citea fără sa ii vina sa creadă cuvintele lui pentru ea... fiica lui: