Alpha's Daughter

Capitolul 47

*Din perspectiva lui Shane* 

        Durere. Asta e tot ceea ce provoc si simt. Ma simt ca ultimul idiot. I-am distrus aproape doua luni din viata fetei care m-a facut sa ma simt in al noualea cer doar zambindu-mi. Si-a pus de atatea ori viata la bataie pentru mine si haita mea si eu nu am facut decat sa i-o distrug pe a ei. Imi doresc sa ma ierte pentru tot ce i-am facut, ea e cea langa care vreau sa imbatranesc vreau sa fie mama copiilor mei o iubesc nespus, dar cum i-as putea cere sa ma ierte daca nici eu nu ma pot ierta pentru ce am facut? Am abuzat de bunatatea ei si de sansele pe care mi le-a dat. E prea buna pentru mine si in acest moment prea fragila pentru lumea asta. 
      O dorinta nestavilita de a o scoate de acolo ma cuprinde determinandu-ma sa ma ridic din pat. Am facut un dus imbracand primele haine care mi-au cazut in mana. Mi-am trecut mana prin par coborand jos. 
-Unde mergi? Nu mananci? spune mama bland.
- Mama nu stiu daca actionez bine sau nu dar imi aduc Luna acasa cu orice pret! spun luand cheile de la masina.
   Aceasta imi zambi cald. Am intrepretat gestul sau ca pe o incurajare si am plecat. 

         ***

    Eram cu mult peste limita vitezei legale dar si cu mult peste limita rabdarii mele. Cand zaresc gardul unitatii opresc brusc iesind din masina rapid. Mi s-a parut ciudat ca nu era niciun paznic in incinta dar nu ma interesa de ce. Am intrat inauntru fulgerator. Cand femeia de la receptie ma vazu inepu sa tremure. De ce?

- Am venit pentru Heaven Hale, spun rapid.
     Femeia inghiti in sec intinzandu-mi o cutie cu lucruri.
- Astea sunt toate lucrurile ei te rog nu ma omori! spune aproape plangand.
-Ce? Unde e ? ma alarmez.
- A s-sca-pat, spune.
   Incercam sa procesez ce mi-a zis femeia. Am privit in cutie vazand ca singurul lucru de acolo era lantisorul. Lantisorul de la mine. L-am insfacat plecand. A scapat. Cum sa scape? Unde e? Nu inteleg nimic si faptul ca nu stiam unde e sau daca e bine ma scotea din minti. Parchez masina in fata casei si cand intru mama iese din bucatarie zambind dar cand ma vede singur zambetul ii piere.
- Ce s-a intamplat? Unde e? spune confuza.
-Asta as vrea sa stiu si eu! aproape tip fara sa vreau. Singurul lucru ramas era lantisorul ei. Cum putea sa scape singura? spun stand pe canapea cu mainile pe fata.

      Atunci realitatea m-a lovit si am scos telefonul.

 *Conversatie telefonica*

- Unde e? spun cand apelantul raspunde.

- Ce? vocea confuza a lui Luke rasuna.

- LUKE UNDE E HEAVEN! tip nervos ca ma ia de prost.
 - Nu stiu! spune acesta.
- Nu avea cum sa scape singura de acolo si nu avea cine sa o scoata inafara de voi! E in haita, asa-i? 
- Nu!
- Ba da este! il contrazic simtind ca ma minte.
-Shane las-o in pace ai facut destule! spune inchizand telefonul.

  *Sfarsitul conversatiei*

           Da, am facut destule si pana si eu m-am saturat de propria persoana dar tot simt ca ceva nu e in regula cu ea si trebuie sa stiu ce. Stiu ca este alegerea ei daca ma iarta sau nu dar trebuie sa aud asta din gura ei nu a altcuiva. De aceea ma urc in masina plecand spre haita Hale.

     *Heaven pov.*

   Ma simt extrem de nelinistita si nu inteleg de ce. Aaa poate pentru ca sunt la un pas de moarte? Nu este nimic in fata mea. Doar alb. Asa e cand mori? Am murit deja? Pentru ca daca da aveam asteptari mai mari de la Rai. Nicio harpa? Nimic? Ce dezamagire. Incep sa ma plimb. Pare ca o fac de secole dar nu gasesc nimic. Imi pun mainile pe fata oftand. Mama esti aici? 
      Niciun raspuns... Zaresc o usa ce nu stiu cum a aparut. Era aurie si ma indemna sa o deschid si asa am facut. Ma trezesc brusc inspirand aer si deschid ochii oarecum speriata de locul in care ma aflu. Observ ca sunt in camera mea. Cum am ajuns aici? Si mai important de cand sunt inconstienta? Sper doar sa nu vad zapada pe geam. Ma ridic in picioare si am vazut soare. expir usurata coborand la parter.
- Heaven! imi sare Bree in brate bucuroasa.
- Si eu ma bucur sa te vad.

       Mint. Nu ma bucuram sa o vad pentru ca nu ma bucuram ca m-am trezit. Speram macar daca ma trezesc sa dispara ca prin magie durerea dar nu, era inca acolo. Aud zgomote de afara si dau sa ies dar Bree ma opreste.

-Unde mergi? spune agitata.

     Aaa eventual la capatul lumii, Bree, spune partea sarcastica din mine careia nu ii dau glas.

-Afara, spun sec.
- Hai sa vedem un film! spune tragandu-ma ferm spre living.
- Bine pune-l sa se incarce si cand ma intorc ne uitam, spun suspicioasa.
- Dar ce vrei sa faci afara? spune.
     In acel moment i-am auzit maraitul tatei. Ceva nu era bine.
- Nu stiu ce e afara de nu vrei sa merg dar daca nu ma lasi sa merg iti voi rupe la porpriu gatul si voi merge asa ca macar scuteste-te de durere! spun enervata si fata face ochii mari.
          Ies afara si inima mi se opreste urcand in gat. Ce cauta aici? A venit sa imi faca mai mult rau? Cum naiba a aflat ca sunt aici!? 
- Heaven du-te in casa, vocea taioasa a tatei rasuna.
- Heaven..., vocea lui ragusita imi face corpul sa tresara si trezeste ceva inauntrul meu.
- Hell daca nu iesi in 3 secunde de pe teritoriul meu iti rup capul si te fac sperietoare de ciori! ameninta tata.
- Daca voi pleca, voi pleca alungat de ea, se revolta perechea mea.

       Nu putem vorbi. Inghiteam obsesiv in sec privind totul impietrita. Ce fac? Ce fac? Ce fac? Respiratia mea deveni alarmata si inima incepu sa sprinteze .
-Shane mai bine ai pleca, spune Lexa care acum era impreuna cu Xander in fata mea protejandu-ma.
- Hevs ai uitat asta, spune scotand lantisorul de la el.
      Nu l-am uitat. L-am lasat intentionat! Speram ca odata cu lasarea lui acolo va ramane si trecutul impreuna cu toata durerea pe care inca o simt mai ales acum la putere maxima. Speram sa scap de amintirea a ce am avut si a ce mi-a facut, dar nu s-a intamplat. 
- Nu, soptesc intr-un final.
- Ce nu? spune Shane confuz.
- Nu l-am uitat. L-am lasat intentionat, spun privind pamantul. 
-De ce? spune trist.
-Shane... incerc sa il opresc simtind cum lacrimile incearca sa iasa dar nu permit asta. 
- Nu mai simti nimic pentru mine? A fost asa usor sa uiti tot? spune ranit.
- As vrea eu sa uit, spun inghitind in sec.
- De ce? 
- Shane....
- Doar spune-mi de ce.
- Ar trebui sa pleci.. spun neavand puterea sa il privesc.
- Stii ca te iubesc! ma durea sa aud asta. Stiam ca ar trebui sa ma bucur ca aud asta dar durea al dracului de tare.
- Nu, nu o faci. Daca o facea-i nu se ajungea aici, spun taios.
- Iubito nu pot rezista fara tine.
     Cuvintele lui sunt precum sabiile. Fac taieturi adanci in inima mea provocand numai durere. 
- Iar eu nu pot rezista cu tine, spun tremurand.
- Te minti singura.
- Doar pleaca, spun muscandu-mi buza.
- Dar, spune apucandu-ma de mana si profitand ca am ramas singuri dupa ce le-am comunicat mintal celorlalti sa plece.
- Shane...
- Nu am vrut niciodata sa iti fac rau. Nu iti cer o a doua sansa, stiu ca te-am ranit. Dar stii ca te iubesc si stiu ca ma iubesti. Nu facem decat sa ne ranim mai tare in modul asta. Iti cer doar sa nu dai uitarii ce a fost intre noi si daca ar fi sa fie altceva in viitor bine.. daca nu iar bine. Doar fa ce iti spune inima, spune prinzandu-mi incheietura si brusc lipindu-si buzele de ale mele.
      Nu nu nu nu. E gresit. E gresit ce face. Nu pot sa simt iar iubire fata de el, nu vreau! Nu mai vreau sa ascult de inima. Asta am facut pana acum si uite unde s-a ajuns! Nu. Nu voi repeta greseala.
    Buzele sale fine le mangaie tandru pe ale mele. Fiori imi strabat corpul si pentru putin timp ma simt ca inainte cand totul era bine. Dar nu mai e. Ma incrunt simtind cum o lacrima mi se rostogoleste pe obraz si intrerup sarutul.
     Shane ma privi ranit. Avea ochii sclipitori. Ii dadeau lacrimile? 
- Nu Shane. E prea gresit. Trebuie sa pleci, spun cu buza tremuranda privind printre lacrimi.
- La revedere Heaven, sopteste trist.

       Imi musc buza cand simt lantisorul in palma mea. Pana sa ridic privirea si sa i-l dau inapoi acesta deja disparuse. Intru in casa apoi in camera mea si incui usa alunecand pe ea in jos dand frau liber lacrimilor.

    De ce trebuie sa doara asa de tare?

        Pareri? V-am dat ce ati vrut de mult n-am mai scris din perspectiva lui Shane.