Capitolul 11

202 9 1
                                    

Capitol special cu ocazia zilei mamei mele!

P.s. La mulți ani, mami, să-mi trăiești 100 de ani si să rămâi la fel de frumoasă! Te iubesc! ❤❤❤

Revenind la oile noastre:

CAPITOL din perspectiva mamei Emmei:

Stau în camera mea si încerc să mă concentrez asupra televizorului.

-Hey, iubito, de ce esti supărată?

-Mă gândesc la fata mea...

-Nu ai vrea să o invităm pe la noi, si după să mergem într-o excursie, noi 3?

-Mă urăşte, Bob! Mă urăşte!  Țip.

-Hey, nu mai spune asta, bine? Este doar supărată!

Îmi închid ochii si dau drumul lacrimilor.

<-De ce, mami? De ce a murit surioara mea?

-Pentru că Dumnezeu a vrut să o aibă în ceruri! Alături de el!

Vărs lacrimi după lacrimi si țin poza surioarei mele la piept.>

Aveam 11 ani. Si sora mea a murit.

Mama mea mi-a spus că a murit din cauza unei boli crunte, dar nu a fost asa!

A vândut-o unor traficanți de droguri. Aceştia i-au dat o supradoză si ea a decedat.

La 2 ani după asta, pe mine m-au vândut unor traficanți de carne vie.

Asa am ajuns, la vârsta de 13 ani să fiu o prostituată.

Dar într-o zi, când aveam 16 ani, am cunoscut un bărbat, pe Aidan, tatăl Emmei, care a spus că mă iubește si are grija de mine.

Nu îmi ştia povestea.

M-am căsătorit cu el si am rămas gravidă.

După ce am născut-o pe Emma, ne-am certat rău. Dar, ne-am împăcat.

Când Emma a făcut 12 ani, a aflat ce făceam eu. Defapt, ce am făcut în trecut.

Dar nu a aflat toată povestea. Ci doar faptul că eram prostituată.

M-a jignit în față si a plecat cu tatăl său, fără să îi pese de mine.

Am încercat mereu să iau legătura cu ea, dar nu am reușit.

Apoi am auzit ce a pățit la vârsta de 13 ani.

A fost violată din vina mamei mele.

Apoi eu am cerut să fie băgată la închisoare.

Pe sora mea si pe mine ne-a vândut, iar fata mea nu mai era domnişoară la 13 ani.

Ea nu era o femeie adevărată.

I-au plăcut doar banii după urma celor dragi.

De atunci plâng într-una.

Dar am aflat că s-a mutat singură. Si mă gândeam că pot merge să vorbesc cu ea.

-Bob?

-Da?

-Putem merge în Sydney, la Emma?

-Mâine dimineață plecăm!

-Mulțumesc!

Nu regret ziua în care l-am întâlnit pe Bob.

S-a întâmplat la 1 an după ce am rămas fără copil si soț.

El mi-a alinat durerea si m-a acceptat asa cum sunt.

Mi-aş fi dorit să formez o familie cu el si Emma...

A doua zi:

-Iubito! Pierdem avionul! Hai odată!

-Vin acum! Vin acum!

Ne urcăm în maşină si plecăm spre aeroport.

În Sydney:

-Bun, în ce parte stă?

-Nu stiu.

-Si cum afli?

-Îl sun pe Aidan.

-Crezi că o să îti zică?

-Sper.

Convorbire telefonică:

-Alo?  Vocea groasă si răguşită a fostului soț îmi dă fiori.

-Aidan?  Spun cu vocea tremurândă.

-Ce vrei, Alicia?

-Mă gândeam, um... Îmi poți spune adresa Emmei?

-King Street Wharf, lângă Nick's Bar and Grill, a treia casă. Este o căsuță mică, albă cu nuanțe de gri, o mică grădină si un leagăn.

-Îți mulțumesc. Dar, esti de acord să o văd?

-Nu am fost niciodată împotrivă. Dacă ea vrea să te vadă, să îți vorbească sau să stea cu tine, eu sunt un nimeni să îi interzic.

-Mulțumesc.

-Pentru nimic. Eu... ăăă... trebuie să închid.

-Sigur. Pa, Aidan!

-La revedere, Alicia!

Convorbire telefonică încheiată.

-Ei, si?

-King Street Wharf.

-Chiar aici suntem!

-Pe bune?

Mă întorc pe călcâie si zăresc exact casa descrisă de Aidan.

Merg cu paşi mici si bat la uşă.

-Cine e?

Doamne, vocea micuței mele!

Imediat mi se scurg lacrimile pe obraji.

Fata din vecini Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum