Capitolul 12

176 10 5
                                    

Din perspectiva Emmei:

Dau drumul lacrimilor si mă gândesc încă o dată dacă să o fac sau nu.

Chiar nu stiu!

Vreau să merg să vorbesc cu Alexender, dar nu stiu ce să îi spun!

"Îmi place scrisoarea, m-a făcut să plâng, si m-a făcut să te iert..."

"Nu vreau să mai aud de tine!"

"Te iert dar nu voi uita ce mi-ai făcut!"

Pe o parte, vreau să îl iert si să fim dinnou prieteni, dar pe altă parte nu vreau să îl mai văd, si să aștept până îmi trece! Dacă îmi trece.

Sunt întreruptă de o bătaie în uşă.

Merg leneşă până la ușă.

Mă gândesc dacă să o deschid sau nu.

Dacă e Alexender?

Sau dacă e Christian?

Până la urmă decid să o deschid.

Si atunci toată viața îmi trece prin fața ochilor.

Mama?

-Scumpa mea...

-Ce vrei?  Spun rece.

-Am venit să te văd. Nu te bucuri?

-De ce aş face-o?

Lacrimile încep să i se scurgă pe obraji.

Mi se rupe sufletul.

-Intră.  Spun.

Mă privește mirată, apoi se conformează.

Urmează să intre si iubitul ei, care habar n-am cum îl poate chema.

-Bob.  Spune si îmi întinde mâna.

Mă gândeam eu.

-Emma.  Spun si dau mâna cu el.

-Stiu.  Spune.

-Așezați-vă în living. Vreți ceva?

-Să vorbim.  Spune mama.

-Asta ştiam.

Apoi mă străfulgeră un gând. Sunt. În. Prosop.

-Mă scuzați, eu mă duc să...  Spun si arăt spre prosopul de pe mine.

Nu spun nimic, asa că mă duc în camera mea.




















Stop aici! Ce credeți, Emma va găsi ceva în cameră? Si dacă da, ce?
Comm👉





















Intru în cameră si în secunda 2, văd negru în fața ochilor.

Ce caută el aici? Si de ce el?

-Ce faci aici?  Spun calm.

-Am venit să vorbim.  Spune la fel de calm.

-Ce?

-Lasă-mă să îți explic!

-Nu ai ce!

-Te rog, durează 5 minute.

-Dă-i drumul!  Spun oftând.

-Emma, chiar îi pare rău.

-Cui?

-Lui Alexender.

-Si? Ce-mi pasă.

Mă doare. Stiu că nu a vrut...

-Emma, era drogat!

Îl privesc perplex.

-Poftim?

-Da. Era drogat. Nu stiu cine a făcut-o, dar a făcut-o!

Nu spun nimic. Rămân 5 minute să procesez ceea ce tocmai am aflat.

-Lasă-mă te rog singură.  Spun.

-Bine. Te rog să te gândești!

-Am să o fac.  Spun în şoaptă.

Christian iese pe geam, apoi eu îl închid.

Trag draperiile.

Pentru ce venisem eu în cameră?

Ies din cameră, dar după îmi aduc aminte.

Trebuia să mă schimb.

Intru iar în cameră.

Iau o pereche de chiloți albi cu dantelă, un sutien tot alb, o pereche de pantaloni de trening negri si o bluză largă albă.

Mă schimb si merg în living.

-Te ascult.  Spun si mă așez pe canapea lângă mama.

Se fâstâceşte.

-Emma-

-Dă-i drumul odată!

-Aveam 11 ani. Si sora mea a murit. Mama mea mi-a spus că a murit din cauza unei boli crunte, dar nu a fost asa! A vândut-o unor traficanți de droguri. Aceştia i-au dat o supradoză si ea a decedat. La 2 ani după asta, pe mine m-au vândut unor traficanți de carne vie. Asa am ajuns, la vârsta de 13 ani să fiu o prostituată. Dar într-o zi, când aveam 16 ani, am cunoscut un bărbat, pe Aidan, tatăl tău, care a spus că mă iubește si are grijă de mine. Nu îmi ştia povestea. M-am căsătorit cu el si am rămas gravidă.
După ce te-am născut, ne-am certat rău. Dar, ne-am împăcat. Când ai făcut 12 ani, ai aflat ce făceam eu. Defapt, ce am făcut în trecut. Dar nu ai aflat toată povestea. Ci doar faptul că eram prostituată. Am încercat mereu să iau legătura cu tine, dar nu am reușit.
Apoi am auzit ce ai pățit la vârsta de 13 ani. Apoi eu am cerut ca mama să fie băgată la închisoare. Pe sora mea si pe mine ne-a vândut, iar tu nu mai erai domnişoară la 13 ani. Ea nu era o femeie adevărată. I-au plăcut doar banii după urma celor dragi. De atunci plâng într-una. Dar am aflat că te-ai mutat singură. Si mă gândeam că pot veni să vorbesc cu tine.

Plângea si îmi povestea. Bob a luat-o în brațe.

-Te cred.  Spun.

-Pe bune?

Fata din vecini Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum