Capitolul 55

2.1K 162 13
                                    


      M-am trezit facandu-mi rutina de dimineata. Mi-am pus o pereche de pantaloni scurti negri, un maieu negru si conversi albi. Mi-am prins parul in coada punandu-mi ochelarii de soare. 
    Am auzit maraieli de la granita asa ca m-am transformat in lup alergand pana acolo. Cand am ajuns un paznic avea arma indreptata spre o fata. Ea il privea urat. 
- Ce se intampla aici? spun iar atentia paznicului se muta pe mine. 
- Domnisoara Hale, este periculos sa fiti aici. 
- Fii serios nu arata ca o criminala insetata de sange, spun dandu-mi ochii peste cap. Cine esti? ma adresez fetei.
      Era de aceeasi inaltime cu mine. Avea tenul palid si parul brunet prins in coada. Ochii caprui ascundeau o oarecare salbaticie. Cred ca eram de aceeasi varsta.
- Sansa, spune zambind. 
- Din ce haita esti?
- Dark Shadow.
     O stare de nervozitate ma trecu dar disparu rapid cand am auzit haita.
- Si ce cauti aici?
- Alergam si nu am fost atenta cand am intrat in teritoriul vostru. Imi pare rau.
-Ce se intampla? spune tata aparand de nicaieri.
- E-n regula tata, spun aruncandu-i o privire care sa-l asigure asta.
   Ma privi sceptic un moment.
- Cine esti si din ce haita esti? repeta tata intrebarile.
- Sansa din haita Dark Shadow. Alergam si am trecut fara sa vreau granita. Imi pare rau. 
- Stiu cum e, spun si ea chicoteste.
     Tata ma privi amuzat.
- In regula poti pleca dar fii mai atenta. Data viitoare nu vei fi iertata, spune tata serios.
- Multumesc, spune si se transforma plecand. 
- Tu nu ai scoala? spune privindu-ma in timp ce ne intorceam spre casa.
- Ba da. Liam a plecat deja? spun intrand in casa si remarcand ca era liniste. 
- Da.
- Bine, spun si iau cheile plecand.

      Lungesc drumul facand o oprire la Starbucks. Oricum intarziasem deja la ora. Parchez masina luandu-mi geanta si cafeaua. Imi pun ochelarii pe cap batand la usa si apoi intrand in clasa. Aparent profesorul nu ajunsese. M-am pus in ultima banca de la perete ignorand orice privire. 

    Orele au decurs destul de bine. In sfarsit mergeam acasa. In timp ce ma indreptam spre masina am simtit pasi in spatele meu. Oh Heaven de ce trebuie mereu sa iti pui masina in locuri retrase? Cand am ajuns la un pas de masina am simtit o mana pe umarul meu. Pana sa apuc sa ma gandesc la ceva instinctele au actionat. Am prins persoana de mana impingand-o in fata mea. I-am dus mana la spate lipindu-l cu fata de masina mea. Cred ca de la cum ii tineam mana am auzit niste pocnituri. Un zambet dracesc mi-a acaparat fata cand am vazut pe cine "capturasem". Maraitul sau ii arata nemultumirea.
- Nu iti place sa fii tu cel dominat, signore Calistro? spun razand. 
      Pana sa adaug si altceva ma trezesc ca ma apuca cu mana libera si in doi timpi ma lipeste cu spatele de masina. Scancesc surprinsa de viteza sa.
- Nu, spune apasat. 
-Ce vrei? marai impingandu-l de pe mine.
- Trebuie sa vorbim.
- Unu: nu imi zici ce sa fac, daca vreau sa vorbim vorbim, si doi: noi nu avem ce vorbi, spun cu o privire rece. 
- I-ai zis tatalui tau despre ce s-a intamplat in Italia? ma surprinde cu intrebarea asta.
-Adica faptul ca una din gorilele tale aproape mi-a ranit prietena sau ca toate gorilele tale au facut-o pe fiica lui Derek Hale catea impreuna cu prietenele ei? spun pe un ton acid.
- Ambele.
- Nu, spun sec. Daca Dark Shadow e haita ta la ce te refereai cand ai zis teritoriu? 
- Nu este treaba ta, spune si pleaca.
- Idiot, mormai intrand in masina. 
     Intru in Starbuck si imi dau ochii peste cap cand il vad iar pe Hendrix. Chiar vrea sa imi strice viata? Imi comand o cafea neagra si plec, ignorandu-l. Dau coltul spre locul retras unde am parcat masina si imi pun cafeaua pe capota pentru a cauta cheile. Cand le gasesc un marait se aude din spatele meu.
- Wanheda, n-ai idee de cand te caut, inghet.

         Nu am mai fost strigata asa de foarte mult timp. Ce era sa fac? Clar nu o sa ma lase sa intru in masina. Ma intorc cu fata pentru a vedea cine imi vorbeste. Socul ma face sa ma dezechilibrez. Imi pun mana pe capota pentru sustinere si daram pe jos cafeaua. 
- Christian? spun uimita. 
- Ti-a fost dor de mine? ranjeste apropiindu-se. 
- Nu, spun rece. Ce s-a intamplat? Iadul nu accepta idioti? marai stiind ca l-am omorat.
- Nu dar probabil cand m-ai aruncat in prapastie ai uitat ca sunt varcolac si ma vindec, spune facandu-mi cu ochiul.
- Ce vrei? marai.
- Razbunare, spune lingandu-se pe buze cu o privire maniaca.
- Minunat, spun dandu-mi ochii peste cap.
        Hotarasc sa atac eu prima, luandu-l putin prin surprindere. Ii dau un pumn in burta, urmat de altul in gura. 
- La fel de afurisita.
- La fel de prost.
    Vine spre mine si da sa imi dea un pumn dar ma feresc. Din nefericire nu sunt destul de rapida si ma aleg cu un pumn la coaste. Printr-o rotire piciorul meu face contact cu fata lui. Isi revine repede si ma apuca de gat lipindu-ma de zid. 
- N-ai idee cat am asteptat sa ma razbun, maraie cu fata la 2 cm de a mea.
     Picioarele mele nu mai atingeau pamantul si aerul refuza sa imi mai intre in plamani.
- Mai asteapta, o voce infioratoare se aude si in secunda urmatoare Chris zboara pe jos.

     Alunec cu spatele sprijinit de zid pana cad pe pamant, tinandu-ma de gat si tusind. Am strans din ochi incercand sa ignor usturimea din piept. Cand mi-am deschis ochii, am dat de acele doua oceane care acum erau asa inchise, ca marea involburata. 
- Esti bine? vocea lui Hendrix exprima ingrijorare. 
   Nu eram capabila sa vorbesc. Am dat din cap afirmativ, inca tinandu-mi mainile la gat. 
- Hai, te duc eu acasa, spune si ma apuca ferm de brate ridicandu-ma. 
       Deoarece socul inca este prezent in corpul meu, ma dezechilibrez. Hendrix isi pune mainile pe spatele meu sustinandu-ma. Stateam cu mainile pe pieptul sau si ne priveam unul pe celalalt. Ce mama dracu se intampla si de ce nu pot rupe contactul vizual!? Pana la urma o fac, privind spre locul unde trebuia sa fie Christian si nu era nimeni. Ma uit la Hendrix panicata.
-Stai linistita oamenii mei sunt pe drum, nu va ajunge prea departe. 
    Dau din cap indreptandu-ma spre masina. Ii dau cheile lui Hendrix cu o oarecare retinere si urc pe locul copilotului. Tot drumul pana in haita este tacut. Hendrix parcheza masina si iesim amandoi. 

- Multumesc, soptesc. 
- Cu placere, spune revenind la raceala din glas. 
- Ai cu ce sa ajungi in haita ta? 
-Sunt jumatate lup, tu ce zici? spune si imi dau ochii peste cap.
      Ma intorc cu spatele plecand. 

Imi pare rau ca este scurt. Pareri?




















Alpha's DaughterUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum