Vieți schimbate

Capitolul 4

Ziua următoare l-a derutat destul de mult pe Elian. La prima oră a dimineții a constatat că dușul rece destinat să-i mențină acel ritm constat al inimii nu mai este atât de confortabil cum știa el. 

După aceea a sărit peste etapa în care își analiza chipul în oglindă preocupându-se mai degrabă să găsească o modalitate de a scăpa de corvoada de a trece prin dormitorul femeii cu care este însurat. Brusc i se pare cea mai penibilă situație în care se află, situație creată chiar de el. Unde dracului i-a fost mintea atunci când și-a ales dormitorul?

Drumul până la birou s-a dovedit a fi mult mai lung decât de obicei și deja se întreabă cum de a ales să locuiască atât de departe de oraș. Apoi cafeaua pe care o consuma în fiecare dimineață cu atâta plăcere i s-a părut că este mult prea amară pentru papilele lui gustative, de parcă cineva i-a schimbat gusturile peste noapte. Sau poate se aștepta să găsească aceeași aromă care i-a bulversat poftele. Nici vocea secretarei lui parcă nu-i mai place la fel cum nici acțiunile sale din cursul orelor următoare nu se pot încadra în obiceiurile lui zilnice. De asemenea, nici discuția avută cu Victor nu făcea parte din agenda lui.

- Ești cel mai mare pămpălău pe care îl cunosc. Cum ai putut?

Nici cuvintele lui Victor nu au mai ajuns la urechile lui până acum. Dar este normal pentru că nici el nu i-a povestit vreodată fratelui său ce a făcut sau ce are de gând să facă. Știe că are un comportament ciudat, lipsit de orice logică, dar nu se poate controla. Doar ideea de a pierde controlul îl scoate din minți și îl determină să fie mult mai inflexibil de parcă cineva îl pândește la colț special pentru a-l prosti. 

- Nu țipa!

- Elian! Tu chiar ai... Dumnezeule! Nu pot să cred.

- Victor! Mai încet, te rog.

Biroul de la Conac nu este chiar locul potrivit unde să poarte o asemenea discuție importantă, dar nu putea să se întâlnească cu Victor nici la firmă și nici în dormitorul lui izolat fonic. Știe că aici toți pereții au urechi, chiar dacă momentan nu este nimeni în casă care ar putea să-i audă. Oricum nu este pregătit să-i divulge fratelui său toate secretele.

- Ești un idiot. Te duci imediat și îi explici totul.

Sfatul primit de la Victor nu este tocmai ceea ce voia Elian să audă. Știe că în mod normal asta ar fi făcut, dar astăzi parcă normalul nu mai este atât de normal cum îl știa el. La fel cum știe că nici Aimee nu este chiar o femeie normală așa cum au fost și celelalte. Chiar dacă Elian ignoră cu toată ființa lui adevăratele senzații pe care aceasta i le stârnește.

- Îmi pare rău, dar nu pot să fac asta.

- De ce, mă rog? Nu te-a învățat mama că trebuie să te porți frumos cu doamnele.

- Ești un tâmpit.

- Ești un drăguț...

- Ok. Nu înțeleg ce te deranjează pe tine. Sărutul sau dispariția? încearcă Elian să afle opinia lui Victor despre cele relatate până acum. El este mult prea amețit ca să poată înțelege ce îl deranjează pe fratele său.

- Frate, cred că te-a lovit trenul! Păi se le luăm pe rând. În primul și în primul rând tu ești un bărbat căsătorit.

- Mă rog. E discutabil, comentează Elian mai mult pentru el. Până și acest cuvânt a început să-i displacă. 

- Tu te joci cu mine acum, sau ce? Ai uitat dracului că ai semnat niște hârtii. Au fost și martori pe acolo... Să-ți amintesc eu că dormi în același pat cu femeia ta?