Adopted?! *pauza*

Capitolul 3

Dimineata nu am avut pofta de mancare, asa ca nu m-am ridcat din pat.
Ma simteam mai bine acolo. De parca nimeni nu imi putea face rau. Ceea ce nu era nici pe departe adevarat.
In orice secunda mi se putea intampla ceva.
Dar asa imi placea mie sa cred, ca in pat sunt in siguranta.

Dupa zile in care a nins incontinuu, astazi in sfarsit a incetat acest lucru.
Totul era alb. Poate prea alb.
Ma dureau ochii daca stateam si priveam prea mult la acea patura de nea.

Directoarea: Blythe!

Se pare ca directoarea iar are nevoie de mine.
M-am ridicat lenesa din pat si m-am indreptat inspre biroul ei.
Am batut usor, si am asteptat pana sa mi se dea voie sa intru.

Directoarea: intra! De dupa usa

In biroul ei era gasca de tineri.
Parca trebuiau sa plece.

Eu: cu ce va pot ajuta?

Directoarea: cu nimic.

M-am uitat confuza la ea.
Nu prea ma striga daca nu are treaba cu mine.

Directoarea: ai fost adoptata.

Eu: d-de c-catre?? Frica isi facuse aparitia in vocea mea

Louis: de catre mine.

Aceste cuvinte mi-au pus capac.
Am inceput sa ma agit si sa tremur imediat.
Nici nu imi dadeam seama cand am inceput sa plang. Dar stiu ca o faceam deoarece imi simteam obrazul ud.

Ca de fiecare data directoarea s-a apropiat de mine.
Cand sa ma ia in brate am simtit cum raman fara aer.
Aveam iar o criza.
Directoarea s-a dat putin la o parte, si s-a uitat la mine ingrijorata.

Starea de sufocare era din ce in ce mai rea.
Mi-am dus mana la buzunarul hanoracului si nu am simtit nimic.
Inhalatorul meu!
Ma panichasem si mai tare. Cautam in fiecare buzunar, dar nimic.

Usor usor incepeam sa ma innec.

Directoarea a fugit repede in biroul ei si a inceput sa caute prin sertare disperata.
Gasise unul intr-un sfarsit si a venit repede cu el l-a mine.

Directoarea: va fi bine tura aceasta, iti promit tinandu-ma in brate

Ma mai calmasem, dar tot continuam sa plang in tacere in bratele ei.
Nu voiam sa fiu adoptata. Si mai ales de o gasca de pusti.

Dorectoarea: du-te sa iti faci bagajele imi zice pe un ton calm.

Nu mi-a placut niciodata cum suna aceasta propozitie.
De ce sa ma strofoc? Oricum tot aici voi ajunge.
Asa a fost mereu. Tura asta de ce ar di diferit?

M-am desprins din imbratisare si am mers spre camera mea sa imi fac bagajul.
Cu toate ca nu aveam prea multe de strans.
Mi-am impachetat putinele haine pe care le aveam. Si mi-am mai luat si bagajul in care era chitara mea rupta.
O luam pentru ca insemna mult pentru mine. Cu toate ca v-am spus, nu stiu sa cant la ea.

Jos ma asteptau tinerii destul de bucurosi ca o sa merg cu ei.
Eu in schimb nu voiam sa parasesc acest loc.
Blondul, parca Niall il chema, s-a oferit sa imi duca el bagajele.
Nu am apucat sa fac vreo miscare pentru ca deja erau si luate de el si duse la masina.
M-am intors inspre directoare care ma privea cu lacrimi in ochi.

Directoarea: o sa fie bine tura aceasta iti promit! Luandu-ma in brate nu ii lasam sa te adopte daca nu pareau de incredere imi sopteste mie

Acel "pareau" e buba.
Toti par de incredere la inceput. Dar se dovedesc a fi cele mai oribile persoane de pe pamant.

Am privit-o pentru ultima oara pe directoare, iar apoi i-am urmat pe restul care ieseau din orfelinat.
Aveam doar hanoracul pe mine. Fata de restul care aveau geci.