Vieți schimbate

Capitolul 12

Răbdarea lui Elian s-a dovedit a fi insuficientă în comparație cu dorința lui de a o vedea pe Aimee. La scurt timp după ce vizita lui Steve s-a încheiat, brunetul a luat uimitoarea decizie de a părăsi biroul devenit brusc mult prea rece pentru confortul său. A coborât grăbit în parcarea de la subsol, a luat o mașină la întâmplare, apoi a pornit la fel de grăbit spre apartamentul femei care i-a tulburat liniștea. Elanul i s-a estompat însă în clipa în care a ajuns la destinație și a parcat în fața clădirii unde se afla cu doar trei zile în urma și își jura ca nu va face el primul pas. Acum privește îngândurat spre ușa de la intrare așteptând impulsul necesar pentru a coborî din mașină. Promisiunile pe care și le-a făcut atunci au fost alungate total din mintea lui așa cum au fost abandonate și celelalte planuri care o vizau pe Aimee.

Tresare scurt atunci când o zărește pe Sara ieșind din clădire și se felicită singur pentru nehotărârea lui. Păcat însă că nu a mai rămas niciun motiv care să-l țină lipit de scaun.

Fără să se mai gândească a doua oară, deschide portiera și pornește sigur pe el spre ușa metalică.

- Bună ziua, Domnule! Îl abordează paznicul sărind de pe scaunul pe care stătea liniștit. Cu ce vă pot ajuta?

Elian rămâne pe loc câteva secunde fiind surprins de abordarea tipului îmbrăcat într-un costum maro care părea mai degrabă o uniforma, dar își revine repede afișând un zâmbet larg de nerefuzat. Abia acum realizează că habar nu are la ce apartament o găsește pe roșcată.

- Bună ziua! Merg la Aimee, spune senin omițând intenționat numele ei de familie. Sunt Elian și aș vrea să-i fac o surpriză. Adaugă repede atunci când paznicul apucă receptorul pentru a o suna probabil pe Aimee.

- Același apartament, nu-i așa? adaugă tot el cu un zâmbet larg care aproape că nu-i mai încape pe chip. 

Mintea lui începe deja să lucreze la o soluție pentru a ieși rapid din încurcătură în cazul în care tipul de lângă el nu-i spune unde se află apartamentul buclucaș. Numele lui Matt, bodyguardul, îi apare scurt în minte și știe deja că este salvat. 

- Sigur. Douăzeci și trei, mormăie bărbatul cu o oarecare nemulțumire în glas.

Nemulțumirea nu-i scapă lui Elian care pornește pe scări nerăbdător. Habar nu are la ce etaj se află apartamentul 23 și nici nu vrea să mai stea la taclale cu paznicul neîmpăcat până când ajunge liftul. 

Urcă în viteză cele cinci etaje și se oprește în dreptul uși cu numărul 23. Nu mai așteaptă să se gândească la cuvintele pe care i le va spune lui Aimee, și apasă butonul soneriei.

- Ai uita...

Aimee apare brusc din spatele ușii larg deschisă și rămâne câteva clipe nemișcată. Cuvintele îi rămân și ele, o parte suspendate în aer, o parte blocate, nu-și dă seama exact pe unde, iar creierul ei parcă îi face în ambiție și nu mai vrea să coopereze. Nu mai vrea să o ajute să iasă din starea de euforie în care a intrat neanunțată.

- Bună!

Vocea lui Elian îi topește interiorul și simte nevoia să se așeze pe ceva pentru a evita o eventuală prăbușire.

- Credeam că este Sara, reușește să articuleze ultimul gând care mai rătăcea prin mintea ei amețită. Bună. Intră, te rog!

Pasul pe care îl face în spate nu o ajută să se îndepărteze de sursa belelelor care se întrevăd la orizont. Atenția ei se fixează pe buzele bărbatului care aproape o devorează cu privirea lui neagră atunci când trece pe lângă ea pentru a intra în apartament. Furnicăturile pe care le simte prin tot corpul o fac sa tremure necontrolat. Norocul ei că merge în urma lui și nu se poate da de gol.