Vieți schimbate

Capitolul 13

Nu este suficient să facem doar dragoste. Te vreau pentru toată viața. Nu o să scapi de mine... Ultimele cuvinte, pe care Elian le-a spus înainte de a pleca, îi tulbură somnul roșcatei care se trezește brusc respirând sacadat. Se ridică speriată din pat și se așează în dreptul feresetrei. Nu a fost niciodată atât de răvășită. Se simte de parcă în ea ar fi două femei diferite, care vor lucruri diferite, care trăiesc emoții diferite și care se luptă fiecare pentru a deține propriul control. Un control pe care ea nu reușește să-l mențină. Uneori are senzația că se desprinde de trup și plutește undeva departe, în altă lume. O lume caldă și dulce. Alteori este forțată de o putere pe care nu o înțelege, să suporte gheața din jurul ei. Să stea în acel loc întunecat și să tremure de frig.

Oare cât o să dureze această etapă chinuitoare? Cum o să-i pună capăt? Când se va termina? Ce poate ea să facă pentru a-și ușura traiul? Cum să procedeze?

Brunetul acela încăpățânat i-a patruns pe sub piele și nici dacă reușește până la urmă să-l smulgă de acolo, știe de pe acum că nu va scăpa niciodată de el. Nu vrea să scape de el. Îi este bine cu el. Îi ține de cald. O protejează. O face să vibreze.

Pe de altă parte numai gândul că acesta este căsătorit o face să  se cutremure. Niciodată nu a luat în calcul această  variantă. Să se îndrăgostească de un bărbat însurat. Să devină amantă. Să fie motivul destrămări unei căsnicii. Să lase un copil fără familie... Parcă soarta se răzbună pe ea. Parcă toate femeile din cazurile ei o arată acum cu degetul. Blestemele au prins-o din urmă și i-au inundat viața. Trebuie să i-a atitudine. Trebuie să se îndepărteze. Trebuie să-l uite... Trebuie să găsească puterea să facă asta. Momentan se simte fără vlagă. Este obosită, somnoroasă și... mulțumită. În fond ce-i pasă ei de ceilalți?

La Conac agitația este pe cale să înceapă. Primii muncitori au sosit deja și se pregătesc pentru ultimele zgomote pe care trebuie să le facă. Ordinele stricte pe care le-au primit de la șeful cel mare sunt întocmai urmate.

Bucătăreasa aproape că a terminat tot ce și-a propus, iar cafeaua împrăștie mirosul catifelat prin toată casa.

În zona cea mai îndepărtată de bucătărie se află camera lui Alex. De fapt nu este doar o cameră, ci mai degrabă un mic apartament care se întinde pe cele două etaje din aripa de vest a clădirii. Acesta este dotat cu sufragerie, un mic bar, birou, dormitor și o terasă spațioasa care oferă o imagine completă atât a grădinii din față cât și a celei din spate. Tot de aici se vede și vila pustie de peste drum. Gândul lui ajunge la Elian și speră în sinea lui că el își va găsi liniștea. Speră că femeia aceea, chiar dacă este la fel de încăpățânată precum un catâr, va accepta până la urmă să le facă jocul. Va accepta să-l scoată pe fratele lui din viața încurcată pe care și-a impus-o cu atâta inconștiență. 

În partea diametral opusă, Sara și Victor își împachetau ultimele lucruri pentru călătorie. În câteva ore se vor afla pe o insulă îndepărtată, cadoul exotic primit de la Elian. 

Sara este destul de abătută din cauza eșecului pe care l-a avut ieri cu Aimee. Nu a reușit nimic din ceea ce și-a propus. Atitudinea prietenei ei a pus-o totuși pe gânduri și acum se zbate să înțeleagă care este adevăratul motiv pentru înverșunarea cu care a întâmpinat-o ieri. Ea îl iubește cu adevărat pe Elian sau acesta reprezintă doar un capriciu de-al ei? Inventeaza toate acele scuze doar pentru a-și ascunde adevăratele sentimente pentru el? Oare prietena ei s-a îndrăgostit pur și simplu de Elian și acum este copleșită de puterea sentimentelor fiind incapabilă să distingă adevărul? 

- Nu putem pleca, se trezește Sara spunând cu voce tare.

Victor o privește mirat încercând să-și dea seama dacă i se adresează lui. A observat că ea este cu mintea în altă parte, dar a pus totul pe seama emoțiilor și a stresului datorat zborului.