Capitolul 6

1.8K 130 32
                                    

Eu: stam aici de cateva ore, de ce nu ne spun ceva?

Perrie: poate nici ei nu stiu inca...

Imi vine sa ma dau cu capul de pereti. Vreau sa stiu odata ce s-a intamplat cu Blythe, si de ce a lesinat, dintr-o data.

Doctorul: am vesti in legatura cu starea domnisoarei Blythe.

Aleluia!

Eu: da, spuneti.

Doctorul: se pare ca are anemie destul de grava. Este dezhidratata. Corpul ei are nevoie de mai multe alimente.

Eu: noi am incercat o facem sa manance mai mult, dar nu ne prea asculta.

Doctorul: trebuie sa o faceti sa va asculte. Altfel o sa ne tot vedem cu ea pe aici.

Eu: o sa incercam.

Doctorul: situatia ei chiar nu e de gluma, si v-as ruga sa o luati ca atare.

Eu: am inteles.

Dotorul: o cunosc pe Blythe de cand era mica, si chiar vreau sa duca o viata ferita de probleme. Imi garantati ca puteti sa faceti chestia asta?

Eu: va promitem ca o sa o facem bine.

Harry: nu este prima data cand a venit la acest spital, nu?

Doctorul: pot doar sa va spun ca e prima data cand a venit si nu a fost ceva grav.

Zayn: ne puteti detalia, va rog?

Doctorul: eu nu va pot spune prea multe. Blythe trebuie sa fie cea care sa va povesteasca de trecutul ei.

Zayn: am inteles.

Eu: in alta ordine de idei, Blythe s-a trezit?

Doctorul: da, sa va conduc inspre salonul ei.

Eu: in timp ce mergeam dupa el cat timp o sa o tineti?

Doctorul: doar cat sa ii scriu o reteta de cateva vitamine pe care ar trebui sa le ia.

Eu: am inteles.

Doctorul: in acest salon este domnisoara Blythe.

Eu: multumim!

Doctorul nu a mai zis nimic, doar a plecat.

*Blythe's pov*

Ma doare capul.
Ma simt de parca m-as fi dat cu capul de toti peretii din acest salon.... Stai! Salon?!
Cum am ajuns eu aici? Deja-vu...
Imi aminesc doar ca eram in bucatarie, nimic mai mult.

M-am ridicat in capul oaselor, destul de greu ce-i drept.
Eram slabita, si nu intelegeam de ce. Chiar nu am mai avut probleme de genul pana acum. De obicei starea asta era cauzata de diferite persoane.
Nu venea asa pur si simplu.

Un ciocanit in usa m-a facut sa indrept atentia inspre usa.
In urnatoarele secunde aceasta s-a deschis, iar pe ea a intrat toata gasca.
Ma priveau destul de ingrijorati.
Euin schimb ma sinteam prea slabita ca sa pot reaction cumva.

Louis: cum esti?

Eu: nu prea bine.

Louis: doctorul a spus ca ai lesinat din cauza ca nu mananci. Corpul tau are nevoie de alimentatie.

Eu: aha.

Louis: deci de acum, vei incepe sa mananci mai mult domnisoara.

Eu: cum zici tu.

Stiam ca nu are nici un rost sa ma lupt cu el. El va insita, si dupa cum pare, nu cred ca va renunta prea curand.
M-am intins inapoi pe spate deoarece simteam cum ametesc.

Adopted?! *pauza*Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum