Un nou început..

"O sa fie bine,promit.."

Prezentator: Țin să vă anunț că juriul a fost plăcut surprins de reprezentația voasta și de modul minunat in care ați schimbat finalul tragic al poveștii in unul fericit ! Bravo , ați câștigat concursul și fiecare membru care a făcut parte din această activitate are un loc rezervat în excursia din Franța.

Emma: Yeei!
James: Yeee!

Ne îmbrățișăm și începem să țipăm de fericire

Eleny: Bravo​ copii, sunt mandra de voi !(spune și ne îmbrățișează iar cu ochii în lacrimi)
James:Tot meritul e al dumneavoastră! ( Spune cu voce tare mai apoi rugând publicul sa o aplaude )

Publicul aplaudă împreună cu noi, participanții. Radu, unul dintre cei care au participat a început să fluiere mai apoi scandând:
-Doamna-i cea mai tare!

După câteva strigări , m-am alăturat și eu , apoi James și la final toată sala a început să strige făcând un cerc în jurul doamnei și îmbrățișând-o cu putere. Toți eram fericiți și zambareti.. era și ultima zi de școală, vacanta a venit oficial și totul merge bine! Nimic nu putea să strice această zi minunata. Echipa de la teatru mai stă cu doamna Eleny la povești în timp ce publicul elibera sala, vreau sa stau și eu dar aud vocea tremurândă a lui James ..
James:Emma! ( Spune și mă apucă repede de braț trăgândumă spre ieșire )
Emma:Da, ce s-a întâmplat? (Spun surprinsă și puțin nervoasă deoarece nu scotea nici un cuvânt)

Eram afară în fața teatrului cu fața la James care mă privea trist și înmărmurit cu o lacrimă pe obraz apoi privind în statele meu .. dau sa mă întorc dar James mă oprește punându-si mâinile pe umerii mei și apoi îmbrățișându-ma ..
James:O să fie bine, promit..!Am încercat să o prind.. nu am putut , îmi pare atât de rău

Spune toate astea cu o voce atât de tristă și strângând micuțul meu corp din ce in ce mai tare... Il mângâi ușor și il stâng și eu în brațe dar tresar când aud:

3,2, 1si..

Mă desprind brusc de James și privesc fix in locul unde a privit și James acum câteva secunde .. Rămân înlemnita când observ mulțimea de oameni adunați în jurul unei salvări.. privesc încremenită câteva secunde la pisajul groaznic din fața mea ... Observ că ușile salvării se închid dar nu înainte să îmi dau seama care e victima ... Fac un pas ne-mai ținând cont de scările pe care trebuia să le cobor și alunec dar James mă prinde și mă îmbrățișează iar ..
Emma:Nu! Nu se poate! Cum s-a întâmplat? De ce ea? James .. de ce ea! Nuuu.. nu cred! Visez? James spune-mi că nu e adevărat! ..Te rog( spun toate astea țipând de disperare la James care mă ținea în brațe și îmi spunea că totul o să fie bine..)

Salvarea pleacă și eu rămân cu privireă fixată spre ea cu lacrimile șiroaie pe obraji mei ... Am rămas în fața teatrului ore întregi cu James, încă plângând ... Era deja 20:00..Și eu încă plângeam , mă durea capul dar nu mă puteam abține să nu plâng ..
James: Nu o să te simți bine dacă mai plângi mult ..Te rog, hai acasă..E târziu..

Eu nu răspund așa că James mă ridica de pe treapta rece a teatrului și mă duce acasă ... Mă pune in patul meu și mă învelește , eu plângând mai tare in pernă.. James se așează lângă mine și încearcă să mă liniștească dar nu poate .. După încă o oră de plâns vine și Will in camera mea foarte panicat .. După ce James îi explică ce s-a întâmplat Will mă privește trist ..
Will:O să fie bine, promit..
Emma:Nu mai promiteti! Nu puteți influenta starea ei ... Plecați! (Spun foarte furioasă ..) Cei doi plecă din camera mea dar vad umbra lui James prin geamul ușii camerei mele ...
Incep sa tip mai tare și sa plâng așa ținând cam 30 de minute apoi rămân brusc fără aer și încep să tușesc ..Văd ceață și încerc să strig după ajutor dar nu pot ..Nu pot respira .. dar îl aud pe James ..
James:Emma ..Ești bine?
Nu îi pot răspunde
Văd cum ușă de deschide și James vine repede la mine ... Imaginea lui dispărea încet ,totul fiind acoperit de întuneric .. pot doar sa mai simt îmbrățișarea caldă a lui și să aud tipetul lui disperat strigând după ajutor ...

Perspectiva lui James

Nu.. nu pot s-o pierd .. o iubesc

James:Ce se întâmplă cu ea?
Will:Inima îi cedează , sper sa vină mai repede o salvare
James: ..O să fie bine?..

Emma era în brațele mele și eu o priveam trist .. o să fie bine, promit.... o să fim împreună mereu ..Fie aici fie în rai sau iad . Te voi urma oriunde dar te rog , te rog luptă!Te iubesc atât de mult , te rog ...

O lacrimă de-a mea se scurge pe chipul ei bland de înger.. aveam nevoie sa-mi promită și mie cineva că Emma o să fie bine..

Salvarea ajunge intr-un sfârșit și Emma e dusă la spital .. Am urcat cu ea , nu puteam să o las sigură deși niste asistente au încercat să mă oprească ... În timpul transportului , inima Emmei a fost stabilizată iar eu mă holbam la tot haosul din jurul meu și parcă nu îmi venea să cred că Emma e aici ... Mă uitam la aparatul ce-i masura bătăile inimii ...Erau slabe .. Câteva lacrimi își fac apariția pe chipul meu ,deși incercam sa par puternic , imaginea Emmei in acest peisaj mă făcea praf ... Puteam să o pierd in orice moment (spun ultima frază cu voce înceată dar o mână caldă mă atinge pe umăr)
Kally: O să fie bine, promit..

O privesc cu lacrimi in ochi și îi mulțumesc si zâmbesc intru-n colț ...
Ajungem la spital și Emma e dusă intr-o cameră în care eu nu aveam voie să pășesc ... Mă așez pe scaun și mă gândesc la toate momentele frumoase cu ea ... Trecandumi prin minte toate astea o lacrimă se scurge iar din ochii mei ..
Subconștientul:" Spune-i ADIO!"
-Ce? ..Nu.. O să fie bine..
Subconștientul:"Nu poți avea încredere în oricine îți spune asta!"
-Emma o să fie bine, știu asta ..
Subconștientul:"Nu o să fie !"
-Dispari! .. nu mă ajuți !
Subconștientul:"Sunt tu .. tu gândești așa !"
-Nu îi spun audio! Nu așa, nu acum ..