Capitolul 22

2.9K 231 6
                                    

Întrebarea lui Elian o zăpăcește puțin pe Aimee, dar nu o surprinde. Se gândește cum ar fi fost dacă Elian nu era căsătorit. Ar fi cerut-o de soție chiar în ziua în care a văzut-o? Ea ar fi acceptat?

- Înainte să răspunzi trebuie să-ți mai spun ceva, adaugă Elian privind-o satisfăcut.

A observat sclipirea din ochii ei la fel cum a văzut și zâmbetul subtil care i-a luminat chipul. Știe deja că răspunsul ei este unul pozitiv, dar nu vrea să-l audă acum de la ea. Nu înainte ca ea să afle despre acțiunile tatălui ei. Despre rolul pe care Elian a fost cumva silit să-l aibă.

- Nimic nu-mi va schimba decizia, afirmă Aimee sigură pe ea.

Este convinsă că bărbatul care se află acum în brațele ei va rămâne veșnic în sufletul ei. A știut acest lucru în momentul în care a acceptat să aibă o relație cu el. O relație interzisă cu el. A remarcat din prima clipă în care l-a zărit că sentimentele ei pentru el sunt mai profunde decât vrea ea să recunoască. Cu siguranță nu va accepta să-i fie soție, cel puțin atâta vreme cât este căsătorit cu altă femeie, dar acceptă să trăiască toată viața alături de el.

- Știu, spune Elian cu seninătate.

- Tot timpul ești așa de sigur pe tine? Te-am mai întrebat asta... Uneori mă sperie siguranța pe care o simt în vorbele tale. Am senzația că-mi auzi gândurile.

- Am încredere în tine și în sentimentele tale așa cum am avut întotdeauna. Nu îți aud gândurile, dar ochii tăi...

- Da, știu. Ochii mei mă trădează.

- Astăzi am aflat cine este responsabil de administrarea averii lăsată de tatăl tău, spune Elian îngândurat.

- Serios! Tu încă mai insiști pe tema asta? O casă și o firmă nu reprezintă cine știe ce avere care trebuie lăsată în grija cuiva să o administreze.

Dacă l-a început Aimee nu a luat în seamă aluziile referitoare la o eventuală avere pe care a primit-o moștenire de la părinții ei, insistențele lui Elian pe acest subiect ajung să o enerveze. Ce-i pasă ei de toate aceste lucruri? Ce este atât de important cine și ce a lăsat?

- Nu-l subestima pe tatăl tău. Era foarte priceput în afaceri. Eu personal am învățat foarte multe lucruri de la el.

- Ok. Cine zici că-mi administrează... afacerile? capitulează ea nepăsătoare.

- Tu nu iei deloc în serios treaba asta, comentează Elian simțind indiferența ei. Sunt curios care va fi reacția ta atunci când vei afla valoarea averii tale, adaugă el zâmbind reținut.

- Se pare că tu știi deja.

- Nu, nu știu. Doar bănuiesc... Se pare că nu ești singura persoană căreia i se ascund anumite lucruri. Și pe mine a uitat să mă informeze cineva despre anumite responsabilități pe care le am. Tatăl tău mi-a lăsat mie în grijă munca lui.

- Ție? De ce?

Aimee dă semne că este interesată de subiect. Ea a aflat din presă despre imensa ei avere, de care nu este deloc interesată, dar asta este o altă poveste, la fel cum a aflat, tot din presă evident, despre războiul care a existat între Christian, tatăl ei, și Elian. Știind aceste lucruri, curiozitatea ei s-a trezit brusc din hibernare deoarece nu-și poate explica de ce tatăl ei și-a lăsat imperiul pe mâna dușmanului.

- Habar n-am! răspunde sincer brunetul privindu-i ochii strălucitori ca de onix. Am primit astăzi o notificare de la una dintre firmele pe care le ,,administrez". Încă nu cunosc și alte detalii. Victor se ocupă de caz. În câteva zile vom afla toate amănuntele, așa că indiferent de răspunsul tău, viitorul meu îți aparține într-o formă sau alta. Ești șefa mea, iar eu trebuie să fac orice îmi ceri, adaugă zâmbind șmecher.

Vieți schimbateUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum