Adopted?! *pauza*

Capitolul 10

Dimineata dulce dimineata.
Mdea, nici eu nu cred asta.
M-am trezit dupa alt cosmar. Evindent... Doar ca tura aceasta a fost diferit. La final nu ma omora el, ci m-a pus pe mine sa aleg cu ce sa ma omor.
Eu am ales sa ma arunc de la etaj. Mi se pare o varianta mai ok. E o moarte rapida, si letala.

Am urcat pana la etajul 10 al unui bloc, si mi-am dat drumul.
Dar cand sa fac contact cu pamantul, m-am trezit.
Initial am foat confuza, pentru ca ma simteam ca si cum chiar as fi trait acele momente.
Simteam cum corpul meu cade in gol.
Si legat de asta, acum chiar ma intreb cum se simte cand cand te arunci de la etaj. Sau mergu cu parasuta.
Sa simti ca nu ai pamantul sub picioare.
Cred ca mai de graba o sa experimentez aruncatul de la etaj, decat sa experimentez datul cu parasuta.

Dar hei, sunt niste ganduri pe care toti le avem. Cum se simte aia? Oare cum e cand faci aia. Oare cum ar fi sa faci aia.

M-am dus ca de fiecare data in baie. Iar cum curiozitatea imi este de multe ori cel mai mare dusman, mi-am dat hanoracul si tricoul jos, stand in sutien.
Vanataile inca se puteau vedea. In partea dreapta, deasupra sanului se putea vedea perfect o zona mov. Destul de marisoara.
Pe talia mea se puteau vedea si acum urme de pumni.
Burta nu ma durea, surprinzator. De obicei acolo primeam cei mai multi pumni si picioare.
Spatele si el era destul de vanat.
Mainile si ele. Cel putin pe ambii umeri era pericol.
Aratam de parca tocamai as fi fost batuta. Nu ziceai ca asta s-ar fi intamplat cu cateva saptamani in urma.

Vanataile de pe fata trecusera surprinzator.
Se mai putea vedea pe obrazul stang o mica urma de vanataie. Dar trebuia sa te uiti foarte atent.
Mi-am dat si pantalonii jos, sa vad cum imi mai erau picioarele.
Vanataie de pe pulpa era inca acolo. Nici nu ma mira.
Este de marimea unu pumn, ca sa zic asa. Dar doare infernal.
Acum ca ma uit mai atenta la acea vanataie, constat ca nu era doar o simpla arsura. Omul ala ma si taiase in forma furculitei.
Si ceva ma face sa cred ca a folosit sticla sparta ca sa ma taie.

Acum inteleg si eu de ce ma durea asa de tare.
Doctorul mi-a zis ca o sa se vindece in cateva luni. Dar eu nu stiu ce sa zic. Chiar nu stiu.
Picioarele erau si ele pline de vanatai.
Pe tot corpul meu unde ma uitam, vedeam doar vanatai.
Mi-am dat jos si micile bratari de la maini. Si au iesit la iveala toate taieturile mele.
Unele mai adanci decat altele.
Nu cred ca aveau sa imi treaca prea curand, pentru ca tot puneam unele noi.

Tentatia de a ma taia si mai sus de incheietura a fost foarte mare, de multe ori. Dar dupa realizam ca cele 2 bratari din material acopera doar incheietura. Iar cele de mai sus de incheietura urmau sa se vada.

Am dat drumul in dus la apa calda, si am scapat si de celalalte piese de lenjerie pe care le mai aveam pe mine.
Era o senzatie placuta, sa simt cum stropii de apa se zdrobesc usor de pielea mea.
Am luat o sticla pe care am citit sampon, si am inceput sa imi masez scalpul. Nu realizasem pana acum ce par lung am. Imi ajungea pana undeva mai sus de fund.
Dar tot nu o sa il tin desprins prea curand. Nu prea stiu cum sa il aranjez, sa stea cat mai placut. Asa ca mai bine il prind intr-o coada sau coc, si gata am terminat treaba.

Dupa ce m-am spalat am iesit din dus si am inceput sa ma sterg cu prosopul.
Era unul foarte pufos. Nu am mai vazut unul asa pana acum.
Cred ca mai mult il mangaiam de cat sa ma sterg cu el. Dar asta e partea a doua.
Dupa ce m-am sters si am avut grija la toate vanataile, mi-am dat seama ca am uitat sa imi iau alte haine din sifonier.
E ziua lui Louis, si na ma gandesc ca trebuie sa port si eu ceva curat. Cu tiate ca hainele pe care le-am purtat ieri, nu erau murdare.

Mi-am infasurat prosopul in jurul corpului, mi-am pus bratarile pe maini, am luat hainele de pe jos si am plecat.
Oricum incuiasem usa de la camera, deci nucred ca trebuia sa imi fac griji ca unul din baieti s-ar putea da dea buzna in camera.