Vieți schimbate

Capitolul 30

Liniștea așternută în încăpere îi ajută mintea lui Daniel să lucreze de zor făcând diverse scenarii care mai de care mai fanteziste. Cuvintele spuse de Elian nu se potrivesc deloc cu gândurile lui și cu siguranță nu se potrivesc nici cu intențiile lui Hall.

- Cum așa? întreabă acesta devenind atent la fiecare vorbă spusă de fiul său.

- Ți-am zis că nu deții informațiile importante.

- Și tu le deții cumva?

- Domnul Straton mi-a încredințat mie afacerile lui, zice Elian natural și fără menajamente.

Pentru o clipă creierul lui Daniel nu mai vrea să funcționeze. Se oprește brusc refuzând să audă spusele lui Elian. Imagini cu Christian aflat pe patul acela din spital îi întunecă privirea. Frânturi din discuțiile purtate cu el în scurtele întâlniri pe care le-au avut, îi bombardează timpanul. Abia acum începe să priceapă și el ceea ce Christian încerca în zadar să-i expună.

- Poftim!? De ce dracului a făcut asta? rostește cu voce tare uitând de prezența fiului său.

- Ca să-și protejeze fiica de toți vânătorii de averi, burlaci sau nu, spune acesta cu ironie revenind la locul lui pe canapea.

Daniel tresare involuntar, speriat de glasul care se aude lângă el. Parcă vocea lui interioară a reușit să evadeze și să strige tare ca să poată fi auzită.

- Și acum tu ai devenit ținta! declară acesta spontan. Cuvintele îi ies pe gură instant, fără reținere. Exact așa cum le gândește. Neretușate.

În aceeași formă sunt percepute și de către Elian. Și-a dat seama și el de acest aspect atunci când a auzit testamentul citit de avocat. De avocatul Hall. A remarcat tonul ușor modificat al acestuia, așa cum a remarcat și privirea lui șireată  precum și surâsul inexplicabil care i se așternuse pe chip.

- Ținta cui? se interesează acesta privind senin spre tatăl său.

Evident că știe care este răspunsul. Nu este atât de greu să accepte ceea ce bănuiește deja încă de azi dimineață.

- Ținta lui Hall! strigă Daniel ridicându-se în picioare. Nu pot să cred că Straton a făcut așa ceva... Ce dracului a fost în capul lui?

Începe să umble înainte și înapoi măsurând camera cu piciorul de mai multe ori, bombănind ceva de neînțeles. Diverse scenarii se derulează rapid prin ochii lui, scenarii pe care nu le poate accepta deoarece toate au același rezultat terifiant și imposibil de conceput. Se oprește brusc atunci când mintea lui rostește numele Jessie... Tremutul ușor care îi deranșează mâinile îl scoate din sărite și îi amintește de suferința care îl indispune uneori. Nu este momentul potrivit să facă acum o criză. Elian și-ar da seama imediat că ceva nu este în regulă cu el.

- Omul și-a protejat fiica, ce e așa greu de înțeles? Mi-a transferat mie afacerile în schimbul unei sume de bani pe care sunt obligat să i-o asigur lunar lui Aimee. Practic mi-a vândut, ca să zic așa, toată averea lui.

- Și a făcut asta când era în viață, nu? Când habar nu avea că o să moară atât de repede... Ce se întâmpla cu averea lui dacă tu nu ai fi fost... disponibil să o primești?

Elian înțelege imediat ce vrea să spună tatăl său prin cuvântul disponibil. Este adevărat că sună mai bine decât mort, dar totuși nu pricepe de ce îi este teamă lui Daniel să-l pronunțe.

- Vrei să spui, dacă aș fi fost mort, nu?... Dacă muream înainte de citirea testamentului, nu? Păi se împărțea conform testamentului meu.

- Dacă ai unul!