Alpha's Daughter

Capitolul 64

     Dimineata ma trezesc in bratele lui Hendrix. Zambesc cand ii vad fata linistita. Ma uit la ceas si vad ca e 11. Ma ridic din pat si merg la baie facandu-mi rutina. Ma duc apoi in dressing si ma imbrac cu un crop top roz pal, pe care l-am uitat pe aici si o pereche de colanti gri. Ma incalt cu o pereche de conversi albi si cobor jos unde Hendrix statea pe canapea.
- Tu parca dormeai, spun incruntata.
- Stai mult in baie dimineata, spune acesta.
- Stai mult in baie dimineata, il imit cu o voce pitigaiata.  
     Acesta ma apuca de mana si ma trage astfel ajung lipita de pieptul sau si cu bazinul intre picioarele sale. Imi pun bratele in jurul gatului sau si el ma tine de talie bagandu-si nasul in scobitura gatului meu si inhalandu-mi mirosul pielii. Chicotesc deoarece ma gadila cu nasul si il musc jucaus de gat.
- Vrei sa ne jucam? Bine, spune si intr-o secunda sunt pe canapea cu el deasupra mea.
- Hendrix! Ne poate vedea cineva asa! spun agitata.
- Stai linistita iubito, toti sunt la antrenamente si o sa vina intr-o ora, spune si imi saruta locul din spatele urechii apoi coboara pe gat. 
    Urca cu mana pe sub tricou si deodata intepeneste si ma priveste brusc.
- Tu nu aveai scoala? spune incruntat.
- Jura-te ca te-ai oprit ca sa ma intrebi asta. Esti incredibil, spun dandu-mi ochii peste cap.
- Ai lipsit toata saptamana trecuta! Daca afla taica-tu cate absente ai si de ce ai atatea ma dezmostenteste! spune ridicandu-se. La cat ai ore?
- 12, spun plictisita.
- Imbraca-te, te duc eu, spune si cand vede ca nu vreau sa ma ridic ma prinde de talie vrand sa ma ridice.
- Ce mai conteaza cateva absente in plus? spun si ii prind mainile tragandu-l spre mine.
- Heaven, spune ezitand. 
- E ultima saptamana! ma revolt.
- Ai 28 de absente!
- Am medii de la 8 in sus! 
     Am vazut ca ezita si l-am tras peste mine jucandu-ma in parul sau.
- Haide, o ora, atat. Stii ca urasc fizica, spun pe un ton rugator.
      Ma apropii de buzele sale dar nu il sarut, stiu ca va ceda, mereu o face.
- Bine, murmura si dupa isi lipeste salbatic buzele de ale mele.
     Zambesc invingatoare iar el se uita chioras la mine. 
- Stii cam am pofta de clatite, spun ca un copilas.
- Vei primi cand te intorci de la scoala, spune ridicandu-se.
- Dar eu vreau acuuuum, spun si imi infasor bratele in jurul abdomenului sau. 
     Imi cobor mana incet spre betelia pantalonilor sai si el mi-o prinde.
- Daca continui vom face altceva, spune privindu-ma cu coada ochiului si zambind in coltul gurii.
- Poate facem altceva diseara daca imi faci acum clatite.
-Femeile astea, spune dandu-si ochii peste cap si mergand spre bucatarie.
     Il privesc cum scoate ingredientele necesare si le pune pe blat. Incepe sa le amestece si in jumatate de ora clatitele sunt gata.
- Mananci, te imbraci, si mergem, spune asezandu-se langa mine.
- Bine, spun si incep sa mananc. 
- Mergi si tu la balul ala? 
- Hendrix, e balul anual organizat pentru liderii haitelor, normal ca merg. Inca sunt Alpha Suprem, spun zambind mandra. 
- Cum se face ca niciodata nu te aud sa te plangi ca ai munca din cauza functiei asteia?
- Majoritatea hartiilor pe care le primesc le semnez in ziua respectiva, nu imi place sa imi aman problemele.
- Zise fata care nu a mers la prima ora, spune dandu-si ochii peste cap. 
- Ha ha.
- Si ai insotitor la bal?
- Da.
- Da? spune incruntat. Pe cine? murmura.
- Pe tine, Doamne, spun razand. Deja fierbeau nervii in tine.
- Ba nu, spune ridicandu-se. Imbraca-te sau o sa intarzii.
- Aoleu bine, spun si urc scarile.
     Ma imbrac cu hainele cu care am venit, adica o pereche de skinny jeans albi rupti, un maieu negru si vansi negri. Imi las parul liber si cobor. 
- Unde crezi ca mergi asa?
- Asa cum? spun confuza.
- Maieul ala e prea decoltat, nu vreau sa se uite altii la tine, spune si imi pune un hanorac peste, inchizandu-l.
- Hendrix esti nebun? Sunt 30 de grade si tu ma pui sa merg in hanorac? spun si mi-l dau jos.
- O sa se uite altii la tine!
- E si d-aia nu mai pot eu! spun si imi iau geanta iesind.
     Acesta ma urmeaza si intram tacuti in masina. Tot drumul niciunul nu a scos o vorba. Parcheaza in fata scolii si imi iau geanta iesind.
- Heaven, spune Hendrix iesind din masina.
- Ce-i? spun in sictir.
- Imi pare rau ca am fost prea posesiv mai devreme, spune privind asfaltul. 
- Ma mai gandesc daca te iert, spun si cand ma intorc cu spatele la el zambesc draceste. 

***

     Aud clopotelul ce anunta terminarea orelor si ies din scoala intalnindu-ma cu Lexa.
- Hei Hevs, spune zambindu-mi. Mergi acasa?
- Hei. Da, merg.
- A pai eu merg pe jos, vrei sa vii?
- Sigur. Ne transformam cand ajungem in padure? spun zambind.
- Sa fii sigura, spune fata. 

     Mergem cativa metri si Lexa incepe sa faca conversatie.
- Mergi la balul ala? 
- Da, spun sec.
- Aa, si eu, spune zambind.
- Serios? Asta e super, spun zambind.
- Pai stii ca trebuie sa fie si Beta-ul si cum tata nu poate merge o sa merg eu. 
 
        Ajungem in padure si ne transformam incepand sa alergam. In scurt timp ajungem in haita si intru in casa vazandu-l pe tata pe canapea. 
- Mai vii si tu pe acasa? spune facand referire la ultimele zile pe care le-am petrecut dormind la Hendrix.
- Tata...
     Nu apuc sa continui ca se ridica si pleaca in birou, dar cum eu sunt incapatanata il urmez.
- De ce faci asta!? spun revoltata inchizand usa.
- Nu vreau sa stai atat de mult cu el! 
- De ce!? Sunt si eu fericita dupa mult timp si tie nu iti convine! Vreau sa fac lucruri bune pentru mine dupa atata timp in care m-am straduit sa va fie voua bine! deja tipam unul la celalalt.
- Cum?! Cum te-ai straduit sa ne fie bine?! Fiind mai mult un cadavru mergator decat o persoana? 
- Am ramas! spun si imi dau lacrimile. Am ramas aici cand stiai si tu la fel de bine ca mine ca as fi putut pleca. As fi putut sa merg oriunde in lume... As fi putut sa iau o pauza. Am ramas pentru ca stiam ca v-as face rau daca as pleca, spun aproape soptit.
- Stim amandoi ca la un moment dat... poate nu azi sau maine... dar la un moment dat, Calistro iti va face rau. Stii asta, dar nu vrei sa accepti, spune si iese lasandu-ma sa ma afund in ganduri. 

    Oare chiar merita fericirea pe care mi-o ofera acum daca dupa asta voi simti durere?

Pareri?