Tabăra Pry Hills

Capitolul 10

Stăteam pe balansoarul de pe balcon de câteva ore bune, dar nu mă plictisisem de niciun fel. Și, chiar dacă îmi era rău, nu puteam să nu râd în continuu. Nu atunci când stăteam în brațele lui Cole, acoperită de o pătură gri pufoasă menită să îmi țină de cald chiar dacă ardeam toată și eram transpirată purtând numai o pereche de boxeri si tricoul șatenului.

- Sigur îți este bine? mă întreabă grijuliu, după una din poveștile sale.

Îmi sărută părul de câteva ori, degetele sale făcându-mi cerculețe pe încheieturile ambelor mele mâini.

Plouă de câteva ore torențial, picăturile de ploaie izbindu-se incontrolabil de balustradele de lemn ale cabanei. Mirosul de conifere este foarte puternic, fiind amestecat cu umezeala și cu bradul din care a fost făcută parțial clădirea. În ciuda stărilor groaznice pe care le am, mă simt destul de bine. Cole a insistat ca repetițiile pentru festival să înceapă când mă voi simți pregătită să stau în picioare fără să îmi pierd echilibrul, însă asta mă nemulțumea teribil. Erau atât de multe lucruri de făcut, iar eu, cumva, fără să îmi dau seama, ajunsesem în scurt timp în mijlocul lor. Alyssa voia să facem rochiile împreună în loc să le cumpărăm, lucru pe care l-aș fi înțeles dacă tatăl lui Cole nu ar fi fost mai bogat decât Regina Elisabeta a II-a. În plus, era ziua lui Cole de naștere, nu doar festivalul, așa că nu era mare brânză să fi achiziționat rochiile, însă gemenele mă băteau la cap, spunându-mi că este o tradiție.

Ceea ce nu voiam să admit este fapul că, întâmplător, este și aniversarea mea de 18 ani atunci. Credeam că mă voi simți singură aici de ziua mea, însă, momentan, Cole îmi indică contrariul.

Nu a plecat nici măcar o secundă de lângă mine și nu îmi dă de înțeles că o va face. Sentimentul pe care îl am în brațele sale este greu de exprimat în cuvinte, impulsurile electrice scurte copleșindu-mă cu o plăcere de care nu aveam habar că ar exista. Stau între picioarele sale și, chiar dacă se presupune că ar trebui să mă simt total incomfortabil datorită apropierii bruște dintre noi, acest lucru nu se întâmplă. Ba din contră, tânjesc după fiecare atingere a sa, după fiecare sărut și nu regret nimic din ce am făcut astăzi alături de el, chiar dacă, în eventualitatea absurdă prin care ai mei ar ști tot ce s-a întâmplat și se întâmplă între mine si băiatul șefului, m-ar decapita precum Henry a făcut cu Anne Boleyn.

- Îți este foame? persistă cu întrebările, făcându-mă să îmi întorc privirea de la ploaie spre el.

Genele sale lungi și închise la culoare îi ating pomeții când mă privește de sus, părul său stând răvășit în toate părțile, dar făcându-l extrem de sexy. Îmi întind gâtul și îmi lipesc buzele fierbinți de ale sale. Îl mușc ușor de buza inferioară, apoi, când simt cum tremură aproape imperceptibil, zâmbesc și adâncesc sărutul, făcându-l să îmi dea drumul la mâini și să își pună palmele pe abdomenul meu în momentul în care îi cuprind ceafa de la spate cu mâinile mele mici.

-Foame de mâncare, îmi spune cu un mic rânjet când mă depărtez de el.

Are obrajii îmbujorați de la intensitatea sărutului, iar pupile îi sunt dilatate, dându-i un aspect mult mai tânăr, de copil fără griji.

Îi răspund că îmi este, apoi își scoate telefonul și o apelează pe Aly, rugând-o să aducă niște paste cu brânză de la bucătărie și desert.

- As putea merge până acolo, știi, ca ceilalți, spun șoptit, frustrată că a pus-o pe blondă să meargă prin ploaie pentru mine.

- Alyssa este deja acolo, iubito, iar tu, spre deosebire de ceilalți, ești în mijlocul... ești într-o condiție nu prea bună și ești mult prea importantă pentru mine să fiu de acord să te uzi din cap până în picioare și să te îmbolnavești chiar mai rău. Vino aici, îmi murmură și mă roteste astfel încât să ajung să stau cu burta pe abdomenul său. Își pune palmele mari pe fesele mele și mă strânge ușor de ele, ridicându-mă mai sus.