ESTHER & CAYDEN (Completă) - Slăbiciunea Mea Ești Tu #1

21. Esther

Saor e cu mult mai mare decât îmi reaminteam, chiar și în cele mai îndrăznețe închipuiri.
Oraşul e săpat în munți, format din numeroase tunele şi peşteri ce se întind pe suprafețe imense de rocă dură și straturi numeroase de etaje.
Saor e bijuteria Lupului şi e o lucrare ce datează încă de la începuturile noastre. Aici, se spune, că Romaia și-a născut copilul, Saor, de aici și denumirea orașului.

--Va trebui să ai grijă. Nicio picătură de sânge nu trebuie risipită.

Lemona îmi murmură la ureche trecându-şi încă odată degetele peste pielea brațelor mele.
Avea o alifie pe care mi-a preparat-o special să-mi protejeze pielea în forma umană de curentul tăios ce scormonea peșterile. Aveam nevoie de timp să mă obișnuiesc cu noile condiții. Nu mă deranja curentul.
Nu cu mult, dar şi puținul acela conta când erai o lupoaică tânără revenită în capitală. Cât mai puține slăbiciuni.

--E destul de greu şi fără să-ți simtă sângele. Lupii masculi o să intre într-o frenezie şi o să tăvălească peste tine.

--Știu.

Îmi strâng maxilarul şi încerc să nu mărâi.

Lupii sunt creaturi ce trăiesc în perechi.
Întotdeauna doi. Sunt singură, nu am vreun ataşament recunoscut.
Ceea ce mă lasă să fiu, după legile Lupului, disponibilă de curtat.

--Nu mă voi târâi în genunchi în fața lui să-i cer să mă accepte ca dagar. A avut timp.

Lemona îşi şterse ghearele de poalele hainelor respirând greoi.
Se ridică de pe marginea patului meu. Aşeză bolul cu unguent pe un scaun. Camera în care am fost distribuită e o săpătură simplă în perete cu o spărtură ce ținea pe post de uşă.

Daca eram recunoscută oficial ca dagar aș primi imunitate și independență garantată. Aș fi tratata ca roialitate.

Nu era problema că orice mascul fără pereche ar putea sări peste mine, literalmente sări, ci că lupii erau într-o stare continuă de disperare. Voiam să recunoaștem sau nu, din cauza vulpinismului ne împuțineam drastic. Iar asta o știam și o simțeam încă de când eram mică. În Saor, presiunea de a avea pui era aproape de nesuportat.

--Mulțumesc că ai grijă de Olivia.

Îi spun Lemonei, urmărindu-i mișcările. Dacă nu era ea nu m-aş fi descurcat să-mi țin noul post de santinelă şi să am şi grijă de sora mea.
Lemona îşi învârti o eşarfă peste părul încrețit legându-o deasupra capului său. Nu-mi răspunse. Se ridică în mica peșteră săpată într-un culoar întunecos, ce îmi servea drept cameră, părea un uriaș. Se duse spre ușa, ce era numai o spărtură în piatră.

--Ştii unde să ne găseşti, nu întârzia de data asta la cină.

Spuse în semn de salut şi se făcu nevăzută.
Tata ajunsese să ocupe una dintre cele mai mari funcții, cel de-a dreapta Alphau-lui. Si el începuse ca santinelă. Pentru asta şi multe altele mă pregătise încă decând eram mică.

,,Cândva vei fi ca mine, Steaua mea, o să se scrie poveşti despre vitejia ta şi onoarea luptelor tale".

Îmi trag mânecile înapoi peste brațe. Pielea mă furnică.
Aş vrea să mă schimb în forma lupului, dar trebuie să mai aştept.
Din cauza unui anume lup şi a ezitărilor lui, trebuie să am grijă acum mai mult de când oricând la ceea ce fac și cum fac.
Dacă mă schimb în lup prea des, mirosul lupoaicei mele va atrage pretendenți.
Dacă mă julesc sau sunt rănită oricum, pretendenți.
Dacă îmi las emoțile prea aproape de suprafață, da ghici ce, lupi ce vor să-mi vină în ajutor şi sfârşesc cu alți pretendenți.