22. Cayden

933 108 7
                                    

Mai are puțin și mă trage de mânecă.

--Tata e persistent, va ajunge mâine. Trebuie să vorbeşti cu Esther. Dacă nu o faci tu o voi face eu.

Îmi simt blana la suprafață. Brațele devin păroase. Continui să înaintez prin sala goală.

--Axel, chiar ai nevoie să latri la lună, acum?

Pronunț cuvintele abia mestecate. Sala tronului, sala în care Alpha îşi primeşte oaspeții şi se țin discuțiile importante este goală.

Coloane imense se ridică de-o parte şi de alta a perețiilor. Sculpturi ale strămoşilor lupi ce alcătuiesc întreaga sală și o mențin. Luptele lupilor cu kaluu, copiii Soarelui, sunt trasate de-a lungul coloanelor în reprezentări magnifice ale artei noastre.

--E necesar. Înțeleg ce spune tata. Vrea să o examineze pe sora ei mai de aproape. Nu ştiu, mi se pare o idee bună. Nu ştiu de ce s-ar opune.

Axel insită.
Înainte de a putea să îmi descleştez maxilarul şi să vorbesc Laura mârâie din spatele meu:

--De ce s-ar opune? Poate pentru că şi-a dat toată viața pentru protejarea haitei. Abia a reuşit să-şi tragă familia ce a rămas în siguranță când e din nou asaltată de altceva și altcineva.

Sunt impresionat. Nu obişnuiesc să mă limitez atunci când vine vorba de văzutul potențialului în fiecare, dar Laura nu s-a mai manifestat atât de puternica. Vreodată.

Treean mergea în fața noastră pe picioare nesigure.
Se opreşte brusc întorcându-se spre mine. Mă priveşte şi nu spune nimic.
Îl aud pe Axel vorbind în şoaptă către Laura:

-- Aah, de aia nici Alpha nu a făcut presiuni prea mari spre ea.

--Este ceață si miros de umed şi sare. Multă sare. Rugină. Se simte fum şi prajeală. Grăsime încinsă, fiartă, aburintă.

Vocea lui Treean luă o paloare de parcă vorbea dintr-o altă lume.
Omega căzu în genunchi și se prinse de picioarele mele. Gleznele îmi vibrau cu ecourile strânsorii sale.
Umerii îi tremurau, își scutură capul în negare şi lacrimi încep să-i curgă pe obraji.  Viziunea îl îneacă.

Lupii de lângă mine încep să strige de durere, durerea unui Omega e durerea întregii haite.

Îl apuc de după umeri şi încerc să-l liniştesc.
Viziunea nu-l slăbeşte si trece cu putere prin Treean.
Aud paşi, dar mai întâi îi simt mirosul de pin şi  busuioc.

Lupoaica sare peste bine şi-l înşfacă pe omega.
Îl culcă la pământ cu labele ei puternice și îl învelește în blana ei.
Cad în fund în mijlocul sălii tronului. Respir uşurat trecându-mi mâinile prin cap.

Lupul meu e prea aproape de suprafața.
Durerea si nevoia de a fi lângă haită aproape că mă copleşeste.

--Mulțumesc, Domina Alpha.

Lupoaica îşi ridică ochii spre mine. Aceași culoare a ochilor se reflecta în ai mei. Mama dădu din coadă invitându-mă să mă apropiu.
Treean s-a transformat în lup.
Un omega e un lup mic ca dimensiune, aproape ca un pui.
Şi aşa el depăseşte mărimea unui câine matur.

《Domina, mamă, spre tine megeam şă te găsim.》

Îi transmit ridicându-mă în picioare.
Îl verific pe Axel care respiră sacadat. Îşi ține capul în jos şi mâinile pe genunchi.
Laura e în semi-transformare. Mă apropiu de ea și îi murmur la ureche cuvinte încurajatoare.

《Ce te-a facut atât de furios? Îți simt lupul la suprafață》

Mă întreabă mama în timp ce o ajut pe Laura să treacă prin schimbare. Oasele îi pocnesc şi blana reiese la suprafața în totalitate.
Bun.

Un lup roşcat îmi linge mâinile şi își lăsă botul în palma mea.
O felicit pe Laura pentru încurajare si mă apropiu de mama.

《E vulpinismul. Cred că suntem pe calea cea bună in a găsi un leac.》

《Ăsta e motiv de bucurie nu de furie. Cayden, vorbeşte clar, nu mă lua cu ocolişuri》

《Domina, nu cred că e momentul..》

Lupul lasă un pufait din bot. Omega se strânge si mai tare in blana ei.

《Eviți subiectul? Acum chiar că m-ai făcut interesată. Spune-mi.》

Comanda nu suna atât a comandă ci mai mult a un acord. Ştiam vicleşugurile mamei.
Domina nu era renumită pentru puterea ei fizică ci pentru dibăcia minții.
De multe ori tata îmi spunea că haita e un loc mai sigur decăt ar fi putut vreodată fi sau a fost.
Dacă vulpinismul ar fi avut cuvinte, îmi mai spunea Alpha, mama ta l-ar fi zdrobit cu ele.

《O mai ți minte pe Esther?》

Încep subiectul deşi ştiu că nu sunt pe ape bune.
Botul mamei se ridică imediat din blana lui Omega.
Se întoarce cu privirea brusc spre mine.

《Cayden, nu-mi spune că.., oh, nu, nu ai facut-o,….》

Nu știam despre ce vorbea.
Domina îl linse pe Omega de după urechi. Se ridică în patru labe şi mai repede decât aş putea scoate un cuvânt dispăruse din Sala tronului.
De la ea moştenisem agilitatea.
I se spunea lupoaica fantomă cu un motiv.

ESTHER & CAYDEN (Completă) - Slăbiciunea Mea Ești Tu #1Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum