ESTHER & CAYDEN (Completă) - Slăbiciunea Mea Ești Tu #1

23. Esther

Crescând nu am avut niciun frate sau soră.
Când încă trăiam în Saor împreună cu mama şi tata eram înconjurați de familie la tot pasul.
Era greu să te simți însingurată când împărțeai un întreg munte cu alți lupi asemeni ție.

Abia după ce am ajuns în noua noastră casă, pe graniță, am realizat de fapt, cât de mult îmi lipsea Saor-ul.

Aveam nouă ani când am plecat.
Eram destul de mare cât să înțeleg ce înseamnă o misune poruncită de însuși Alpha. Era o poruncă ce te lega pe viață.

Tata era Beta-ul familiei noastre, căpetenia, nu ne-ar fi lăsat în spate nici de ar fi putut. Nu poți fi Beta Oria fără Oria.

În lupi există un instict de ataşament ce creşte mai puternic cu fiecare clipă care trece din viață.

Pe atunci, epidemia vulpinismului nu era atât de răspândită şi cu siguranță nu atât de cunoscută.
Tata lucra sub acoperire. Am locuit într-un sat de oameni aproape zece ani din viața mea.
Anumite deprinderi s-au prins şi de mine.

M-am învățat cum să mă schimb în pielea de lup pe ascuns, preferabil la ascunzişul nopții.

M-am obişnuit individualismul uman, frica de a fi inferior şi in general frica de a fi mâncat de monstrii din pădure. Pentru oameni, cel puțin pentru cei ce trăiau in satul meu, lupii erau monştrii ce contraziceau legile naturii. Iar asta nu mă deranja cine știe ce pentru că nu-mi păsa.

--Esther? Pot să te numesc aşa? Nu vreau să te supăr, dar am auzit că te-a numit aşa, lupul comandat aşa că m-am gândit c-c-că..

Nodi începu să se bâlbâie. Îmi întorc capul spre el.
Se ghemui în sine, aducându-şi umerii în față şi prinzând stâlpul de lemn mai puternic.
Las un suspin să-mi treacă peste gânduri şi apoi îi răspund:

--Nu. Mă vei striga după titulatura mea de gardă atât timp cât suntem în timpul orelor noastre de pază. Vom fi doar noi doi in turnul ăsta de observație aşa că dacă strigi ,,gardă" fi sigur că numai eu îți voi răspunde. Afară din ture port titulatura de Beta Oria.

Nodi îşi deschise ochii uimit.
Pupilele i se dilatară.
Îşi ridică nasul în sus, adulmecând.
Dintr-o dată blană îi crescuse peste pomeții feței.

--Stai jos, lup.

Îi spun în vocea lupoaicei.
Sunt mult dominantă lui aşa că simplul fapt că am privirea ațintită asupra lui îl face să-şi inceteze mârâitul.

Se aude sunetul strident al unui corn suflat. Un semnal de reîntoarcere.

Am fost anunțată de cum mi-am primit turele că de-a lungul zilelor următoare sunt aşteptate să se reîntoarcă mai mulți lupi ce vin din tărâmul oamenilor.

--Suflă din corn Nodi, dacă îți dau semnalul. Mă duc jos să îi iau in primire. Nu face nimic stupid ce iese din afara ordinelor date.

Vântul aducea spre noi un iz de blană si căldură. Şirul de lupi se desprinse dintre copaci şi coboarî spre potecă.
Îmi luasem privirea de pe drum şi mi-o ațintisem spre puiul de lup.
Nodi îşi înghiți gura brusc muscându-şi limba. Cu durere în glas zice:

--Am înțeles, gardă!

Cobor de pe scară sperând între timp ca Nodi să nu se împiedice de propriile picioare si să cadă de la înălțimea turnului de observație.

Unui lup grația îi e înnăscută, dar niciodată nu poți fi prea sigură.

Convoiul se apropia în forma lupului. Ceea ce însemna probleme.
Există un motiv pentru care au ales să intre în Oraşul Mamă cu forma în care se pot apăra cel mai bine.
Dacă e vorba de ucis, ghearele sunt o armă mult mai la îndemână, pardon, îndelabă.

《Indentificați-vă, lupi. Aici e Saor, templul străbunilor lupi.》

《Cinecinecinecineestiestitututu》

Voci furioase imi loviră barielele mentale. Totul din pregătirea tatei imi reveni la suprafața intr-un moment. Lupoaica era în ritm cu mine. Ghearele mi se lungiră.
Colții mi se măriră.

Lupii erau în şir şi alergau, erau în fugă venind spre mine.
Un grup de cinci lupoaice masive.

Ghearele lor roteau bucăti de pâmnât sub ele, blana lor se scutura de zăpadă şi capetele lor erau arcuite într-o postură gata de atac.

Să fug, să mă preschimb în lup pe moment, toate acestea ar desemna un lucru ce nu sunt : submisivă.
Lupoaica din mine îşi linse colții de plăcere si îşi arcui spatele în aşteptare.

Erau femele lupoaicele.
Femele dominante.
Genul de lupi ce am încercat să evit de când am sosit în Saor.
Sunt o lupoaică revenită în vatra haitei.
Vârsta mea îmi sugerează abilitatea de a-mi găsi o pereche printre lupi, ceea ce mă face o concurență pentru celelalte lupoaice.

Cu cât sunt mai dominantă cu atât voi atrage competiție mai puternică. Scara de dominanță e o selecție socială. Stabilirea locului meu pe această scară nu a fost facută.
Ultima oară când am fost in Saor încă mă străduiam să-mi controlez nevoia de a urina când eram în forma lupului.

《Cinecinecineestiestiestitutu》

Fălcile lupoaicei cu blană gri şi miros de sare se apropiară amenințator de tare de mine. Lupoaicele mă înconjurară formând un cerc în jurul meu.

《Sunt gardă a Saor-ului. Sunt în slujba haitei şi sub protecția Alpha-ului》

Lupoaicele erau întârâtate. Nu aveau să-mi asculte cuvintele.
Mă pregătisem pentru un asalt. Dar cinci contra unu însemna că nu voi ieşi mergând pe picioare sănătoase, de aici.

Erau toate lupoaice dominante.
Lupul gri îşi arunca ghearele inspre mine.

Mă zgârie pe coapse în timp cât să-i aplic o lovitură eficientă in crestetul capului ce o amețeşte si o dezechilibrează.
Un schelăit bolnăvicios fusese urmat de mârâitul unei a doua lupoaice.

Blană blondă şi picioare scurtă, se duce spre picioare.
Mă arunc pe corpul ei şi ma răsucesc astfel încât o semi-călăresc.
Un lup e aproape cât un cerb de înalt. Îmi infig ghearele in urechile ei. Lupoaica se opreşte brusc.
Aşa dragelor, priviți-mă, aici e dansul meu, iar eu sunt cea care dau tonul.

《Nu vreau să-i fac rău. Ascultați-mă si sora noastră nu va păți nimic》

Încerc să vorbesc rationament, dar mi se răspunde doar prin mârâituri. Vântul a ales acum să bată.
Sunt mai mult înfuriate de mirosul meu. Sunt o dagară ce nu a fost recunoscută.
Ştiu că numai aspectul asta ii poate aduce pe unii lupi masculi la obsesie față de mine. Fir-ai tu să fii, Cayden.

《LUPI, DOMINA ALPHA》

Anunțul îmi sălta în minte ca o muscă beată.
Îmi scrăşnesc dinții şi încerc să-mi mențin lupul în control în continuare. O simt pe femela Alpha. O simțim cu toate.

《PACE, DRAGELOR MELE. MĂ OCUP EU DE EA》

Un lup gri păseşte cu fermitate printre ele. În spatele ei sosesc doi gardieni de-o parte si de alta.
Mi se trage răsuflarea privind-o. Nu e un lup impresionant prin mărime cum e Alpha mascul, ea e suplă si păşeşte de parca alunecă pe zăpadă tocită. Nu poti să nu fi copleşită de prezența ei.

《LUPOAICĂ URMEAZĂ-MA》

Nici dacă vroiam nu ma puteam opune comenzii. Era dominantă mie.

《Cu prima mişcare pe care o fac mă vor ataca》

Îi adresez provocarea incercând să câştig timp pentru ca lupoaicele să se calmeze.

Alpha Domina nu muşcă momeala, nu se lasă la nivelul unor tachinări simple şi îşi intăreşte porunca.
Cobor de pe lupoaica blondă. Ies din cercul lupoaicelor fără ca ele să macar să pufnească din boturi în revoltă. Se tem de Domina.

Iar eu mă apropiu de ea.
Când eram mică țin minte cum mama încerca să mă aducă la cât mai puține festivități şi întruniri. Vedea ceva în Alpha femelă ce nu era bun pentru mine.
Mi-ar fi fost bun să ştiu ce, acum că o urmez pe Alpha Domina în necunoscut.