Eva Olsen, o adolescentă cu sufletul în cochilie, singuratică, neîncrezătoare, îndurerată, o tocilară aparent tipică. Aceasta era ea, însă în clipa în care el îi strânge mâna inima îi tresare în piept, sufletul îi tremură, lumea ei fiind dată peste...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
- Eva, mai povestește-mi odată, te rog. Încă nu pot să cred, a spus Marina uluită de ceea ce s-a întâmplat între mine și Emilian.
- Nu vreau să mai repet. Nu vezi cât de supărată sunt? Am mormăit în timp ce am luat o înghițitură din shake-ul de căpuși care era în fața mea pe masă.
- Scuze, draga mea. Emilian are noroc că astăzi este sâmbătă și nu dă cu ochii de mine. Praf îl fac dacă îl văd!
- Încetează, Marina. Voi zâmbi și voi merge mai departe. Măcar acum știu că toate speranțele mele au fost spulberate și îmi va fi mai ușor să îngrop sentimentele pentru el, am rostit încrezătoare, dar adevărul era că nici eu nu credeam ceea ce spuneam.
- Eva, trebuie să înțelegi că unele persoane pot rămâne în inima ta, dar nu și în viața ta.
- Știu. Doare, dar este în regulă. Sunt obișnuită cu suferința. Vanessa mai este cu el?
- Da, a răspuns dându-și ochii peste cap. Nu înțeleg ce vedeți voi la idiotul ăla. Este frumușel și atât, nimic special!
- Totuși, nu vreau să mai vorbesc despre el și...
- Îmi pare rău, draga mea, a șoptit Marina făcându-mi semn să mă uit în spatele meu. Emilian, Vanessa, Eric, Liam și alte două fete populare din școală, Arabella, o pitică cu părul roșu, și Amber, o fată înaltă cu părul alb în stil bob, mai pe scurt erau două ciudate, au intrat în cafenea.
El era atât de atrăgător în acel tricoul gri, blugi negri, tenesi albi și o șapcă întoarsă cu cozoracul la spate care îl făcea să pară cool, fermecător, dureros de frumos.
Am înghițit în sec și mi-am mușcat buza inferioară când privirile noastre s-au intersectat pentru o clipă, iar scânteia care mi-a fulgerat adâncul sufletului m-a învăluit în dragoste împletită cu durere, cele două neputând exista una fără alta.
- Nu am crezut că voi avea ocazia să-l pun la punct pe acel ticălos atât de repede, a mârâit Marina printre dinți, după care a băut sucul din pahar dintr-o înghițitură ca și cum ar fi fost o băutură alcoolică tare.
- Stai, am șoptit în urma ei, dar era prea târziu. Și-a făcut loc printre cele două ciudate, Eric și Liam până când a ajuns în fața lui Emilian și a Vanessei.
S-a încruntat și fără ca cineva să se aștepte i-a dat o palmă peste față lui Emilian astfel încât toți au amuțit, iar eu mi-am izbit capul de masă și apoi mi-am îndreptat pașii spre ei. Ochii lui erau plini de furie și mă miram cum de nu e explodat încă.
- Ce dracu', Marina? A strigat el săgetând-o cu privirea.
- Meriți mai multe palme, idiotule!
- Marina, înceteaza, i-a cerut Vanessa bruscând-o.
- De mult spun că Emilian del Castillo este un râzgâiat, nesimțit, ticălos, dar nimeni nu mă crede. Sper să vină ziua în care toți să vedeți asta, a mârâit printre dinți uitându-se la fiecare în parte.
