Dragă inimă, de ce el?

Capitolul 13

- Pentru că el a fost ținta, dar s-a mișcat în ultimul moment și lunetistul l-a ratat, a rostit Brianna pe un ton grav, iar sângele mi-a înghețat în vene. Cum adică el a fosr ținta? Cine voia să-l ucidă și de ce? Trebuia să plec din spitalul ăla cât mai repede.

- Nu, nu, am murmurat speriată. Trebuie să-i spun cine este mama lui. Doar ea îl poate proteja!

- Eva, el și-a întâlnit mama!

- Ce? Ce vrei să spui, Marina?

- Cataleya a venit la spital să afle cum te simți și l-a întâlnit pe Emilian. Nu a rezistat și i-a mărturisit că este mama lui, iar momentul dintre ei mi-a frânt inima, Eva.

- Trebuie să recunosc că și eu am fost emoționată.

- Stați puțin, fetelor. Voi i-ați spionat pe Cataleya și Emilin? Le-am întrebat îngustându-mi ochii și privindu-le pe fiecare în parte.

- Sigur că.... da, a pufnit Marina izbucnind în râs.

- Ca să fie clar, eu nu am vrut, dar Marina m-a forțat. Nu știu ce este cu ea în ultima vreme.

- Sunt convinsă de asta, Brianna. Povestiți-mi odată, le-am îndemnat nerăbdătoare. Viața lui Emilian era atât de plină de secrete, de oameni care vor ceva de la el, oameni care îl tratează ca pe un obiect și nu puteam să îmi imaginez ce furtună era în sufletul său când zi de zi se convigea tot mai mult că întreaga lui viață era o minciună.

Mă învinovățeam pentru faptul că i-am spus că voiam să renunț la el... Nu, indiferent de ceea ce se întâmpla nu trebuia să-i dau drumul și merita iubirea mea din plin.

Eu trebuia să-l iubesc necondiționat atât timp cât el nu se simțea în stare să se iubească pe sine și îmi era teamă să nu blesteme ziua în care s-a născut.

- Cataleya a izbucnit în plâns când l-a văzut și l-a îmbrățișat strâns, a început Marina să-mi povestească. Emilian era derutat, dar am putut citi în privirea lui suferința când și-a dat seama cine era acea femeie, mama lui...

- Da. Niciodată nu l-am văzut pe Emilian atât de tulburat și de debusolat. Pur și simplu nu știa cum să reacționeze. Cataleya i-a spus că în toți acești ani s-a gândit  la el, că l-a căutat și că abia acum a a putut să apară în fața lui și să-l ia acasă.

- Emilian i-a reproșat faptul că l-a părăsit, că l-a lăsat într-un cuib de vipere, că uneori era atât de disperat încât a încercat să se sinucidă, a rostit Marina pe un ton grav și ochii i s-au umplut de lacrimi, iar eu n-am putut să mai respir preț de o clipă... Și-a tăiat venele, Eva, și noi nici n-am bănuit prin ce coșmar trece. Eu i-am spus de atâtea ori cât de bine ar fi fără el. Doamne, a murmurat ea ștergându-și lacrimile cu dosul palmei, iar eu plângeam odată cu ea.

- Emilian este un suflet rănit, rătăcit. I-a spus Cataleyei că orice femeie poate avea copii, dar nu toate pot fi numite mame. O mamă adevărată și-ar da și viața pentru copilul ei, chiar și ultima suflare, iar ea nu era o mamă, ci doar femeia care l-a născut. Vorbele lui cred că au rănit-o profund, a continuat Brianna ținându-și cu greu în frâu lacrimile. A vrut doar să știe cine este mama lui și atât.

- Nu are niciun interes să o cunoască pentru că este prea târziu ca ea să își revendice locul de mamă în viața lui!

- Fetelor, îl iubesc atât de mult pe băiatul ăsta, am murmurat printre lacrimi și suspine.

- Eu mă simt o ticăloasă, a rostit Marina supărată pe ea însăși.

- Gata cu plânsul, ne-a cerut Brianna când a auzit o bătaie în ușă și mi-am șters repede lacrimile, mi-am trecut mâinile prin păr și am așteptat ca cineva să intre. Dumnezeule, era el.