HAREM VOL 1 Oraşul De Aur

Coridorul Întunecat Partea II

Uneori avem impresia greșită că suntem împărăți, dar suntem altoiți imediat de tânăra Viață. La ce ne ajută să deținem controlul în toate, când propriile noastre chei sunt furate? Și dacă ținem cheile sub chei e o problemă, deoarece sunt așa de asemănătoare încât șireata Neatenție le rătăcește, iar Viața le găsește ca să ni le restituiasca greșit. Se joacă cu noi, privindu-ne cu ochii ei cei aurii, dar când trăim împărătește dorind în strafund aurul pe care l-am ascuns.. cheile ne păcălesc și cădem speriați în abis!

Cum Viața zâmbește machiavelic când observă castelul de cărți de joc pe care stăm, așa zâmbea Aslan cu fața mângâiata de razele soarelui, după ce parasi unul dintre sediile societății Călăii din Veneția. Mustaci mulțumit, în curând va deveni Ucenic! Scăldat în soare se simțea regele regilor, dar mare îi fu mirarea când norul plumburiu îl umbri, iar cuta de pe frunte se adânci.
Zâmbi, grijile nu isi aveau locul in aceasta dimineață minunată. Se uita la ceas, noaptea trecuse lăsând zilei loc. Era 7 fără 10. Orașul se trezea încetul cu încetul, cascand zgomotos. Ferestrele se deschisera deodată, iar oamenii grabiti spre gondole, ronțăiau câte un biscuit: unii îndreptându-se spre magazinele multicolore, iar alții spre aeroportul încă adormit.

În Veneția, mașinile sunt interzise, așa că Aslan oricât ar fi dorit luxul prorpiului său mercedes, era constrans sa accepte umila gondola care se legana ușor în drum spre strada intunecatelor amintiri. Căci așa numea Bibliotecarul Via Aprile 12: Via dei Brutti Ricordi.
Deschise telefonul, ultimul Samsung apărut pe piață: 2 apeluri pierdute de la agentul lui din Ankara. Îl va suna mai târziu, când va întoarce spatele Veneției. Stomacul îl durea ori de cate ori o întâlnea. Acest murdar, plutitor oraș îi furase sufletul, îl transformase intr-un monstru luând cu ea compasiunea, lumina și iertarea, adica tot ce era mai bun și pur din el. O ura? Cu siguranță! Daca detesta într-adevăr ceva atunci acest ceva se numea Veneția!
Formă un numar. Suna.

- Zi-mi repede tot ce s-a întâmplat până acum! Tună Aslan, fără a-si mai saluta interlocutorul.
- Da domnule! Domnul Zarneanu a părăsit limuzina la 20 si 10, apărând în apartament la ora 22.30.
- Unde s-a dus?
Angajatul înghiți in sec.
- A disparut de sub ochii nostri, ne -a păcălit. A intrat în scara, dar nu și în apartament. Am montat microfoanele si camerele video, cum ne-ați poruncit, ieri dimineață. Adaugase grăbit, sperand să își calmeze șeful.
Pe partea cealalta a firului, se auzea doar respiratia lui Aslan. Montasera camere video și microfoane în bucatarie, pe holuri, în toate cele 3 camere până și în baie.
- Incompetentule, cum adica nu știi? Da-mi-l pe Yildiz. Yildiz? Vreau să afli ce a facut Zarneanu între orele 20.10 si 22.30. Iar pe Umiz sa îl trimiți la reeducare cu sau fara acceptul lui.
-Da domnule!
-Ce s-a întâmplat dupa 22.30?
- Domnul Zarneanu se dezbraca în dormitor când a intrat soția lui, Caterina Zarneanu. S-au certat. Ea il acuza de infidelitate, iar el s-a enervat atat de tare incat pentru cateva secunda am crezut ca o va strânge de gat. Totul s-a terminat in jurul orei 12 a.m. E o femeie posesiva și geloasă, dar super sexi șefu!
- Da?
- Da! E blondă cu ochi albaștri și corp de fotomodel. Neauzind nici un comentariu deocheat, tuși rușinat. Dar e si foarte smechera, pentru că imediat cum s-a culcat..ea ia si cotrobăit prin buzunare, verificandu-i telefonul.
- Interesant!
- Apoi a adormit dezamagita pe fotoliu, probabil negăsind nimic.
- Și Zarneanu?
- El s-a trezit la ora 5. 35 a.m., a facut un dus de un sfert de oră, ca după să se uite la Caterina cum dormea. De la 6.00 până la 7.10 am si-a verificat telefonul.
- O oră? Întrebă nedumerit Aslan?
- Da domnule! Douăzeci de minute mai târziu parasind apartamentul, indreptandu-se spre firma. Acolo aflându-se și acum.
- Bine, nu îi scăpați din ochi! Vreau să îmi trimiți toate înregistrările. Am sa le ascult și eu conversațiile în liniște, dacă îmi ascunde ceva voi afla imediat.

În timp ce Aslan Hazan închise telefonul, îndreptându-se cu inima cât un purice spre coșmarul care îl bântuise în ultimii 30 de ani, Leyla pășea desculță pe coridorul întunecat.. doar că secole întregi îi despărțea.